La cei 75 de ani proaspăt împliniți, Phil Collins, probabil una dintre cele mai importante voci din istoria muzicii, a revenit în atenția publicului într-un interviu recent cu Zoe Ball. Collins rămîne o figură esențială a muzicii pop moderne, un artist a cărui carieră se întinde pe aproape șase decenii, de la copilul-actor și bateristul precoce al scenei britanice de la sfîrșitul anilor ’60, trecînd prin anii de glorie ai rockului progresiv alături de Genesis, la explozia solo care a definit sunetul mainstream al anilor ’80 și ’90, și pînă la statutul de reper cultural, ascultat și reinterpretat de generații.
În interviul recent acordat BBC, Phil Collins apare calm, lucid și surprinzător de senin, vorbind fără dramatism despre fragilitatea sa fizică, despre limitările care l-au obligat să se retragă de pe scenă și despre acceptarea unei realități pe care nu a ales-o, dar cu care, în cele din urmă, s-a învățat. Discuția atinge inevitabil subiectul Genesis, turneul final și relația sa cu copiii și publicul, însă tonul rămîne unul de recunoștință, nicidecum de regret. Ba chiar subliniază că se simte norocos pentru că a putut spune „stop” la timp. De altfel, problemele de sănătate nu l-au ocolit.
Ultimul său concert a avut loc în 2022. Cu un an înainte, Phil Collins le spunea fanilor că nu mai poate cînta la tobe, din cauza unor probleme neurologice apărute după o operație la coloană. Așa se face că, în turneul de reuniune al trupei Genesis, la tobe a urcat fiul său, Nic Collins, iar Phil s-a concentrat doar pe voce – slăbit, dar cu același timbru inconfundabil.
Fiind întrebat ce a învățat de la viață, Collins a răspuns: „O parte din mine încearcă să compenseze greșelile pe care le-am făcut în tinerețe sau problemele pe care le-am provocat altora. Mai ales copiilor mei”.
Interviul acordat BBC este o gură de aer proaspăt de care aveam cu toții nevoie. La 75 de ani, Collins nu mai încearcă să demonstreze nimic – și tocmai de aceea spune totul. Phil Collins vorbește cu o sinceritate rară despre limite, greșeli și acceptare, fără patetism și fără dorința de a impresiona. E imaginea unui artist care a trăit intens și care, ajuns la capătul scenei, își permite să fie pur și simplu om.
Totuși, muzica vorbește în continuare pentru el: „Ce pot spune este că urmează să intru în studio, să mă joc puțin și să văd dacă mai există muzică acolo. Poate că mai am cîteva trucuri. Vom vedea”. Sînt spusele celui care a bucurat generații cu muzica lui. Promițător, zic eu!
(Sursă foto: Will Ireland, Concord Music).
Alexandra Cuza
