Dezvăluirile din dosarul Epstein, declasificate săptămîna trecută, sînt genul de eveniment care pe unii îi poate lăsa rece, pentru că nici nu taie din bugetul familiei, dar nici nu bagă ceva în portofel. Citeam pe Facebook mărturia unei doamne care, intrată într-al optulea deceniu al vieții, a făcut, fără analfabetismul clasic al celor care regretă anii comunismului, un adevărat panegiric al beneficiilor mersului la practică agricolă. Doamna respectivă, de pe undeva de prin județul Galați, ne povestea cum ea și surorile ei se întorceau acasă încărcate de legume furate de pe cîmp, pe care mama lor le transforma cu pasiune și talent în delicioase conserve și preparate culinare. Umplerea mațului compensa pe deplin umilința muncii neplătite pe care eram obligați să o prestăm pe cîmpiile patriei, în dimineți înghețate, duși pe cîmp la 10 kilometri de oraș, dar niciodată aduși înapoi, fără a ni se asigura accesul la apă potabilă sau o toaletă. Dar, în poveștile lor, raiul beteag comunist surclasează de departe sclavia pe care ni le impun Ursula și Macron, construindu-ne cu forța autostrăzi, oferite în contrapartidă pentru bogățiile magice ce vor pleca pentru totdeauna din barajul Vidraru.
Povestea aceasta a pensionarei nostalgice, atunci, ca și acum, am folosit-o pentru a-mi distrage atenția de la tsunami-ul de turpitudine și marasm ce s-a revărsat prin toate terminalele media din întreaga lume. Ororile care încep să fie dezgropate din cele cîteva milioane (!) de file ale dosarelor Epstein îmi induc un grad de perplexitate și stupoare pe care cred că l-aș încerca doar dacă o navă spațială ar survola terenul de fotbal de pe stadionul Areni și un omuleț verde ar pune la centru mingea cu care se va disputa meciul dintre Cetatea Suceava și Știința Miroslava.
Însă, oricît aș încerca să îmi deturnez atenția de la realitatea cruntă, că, de fapt, extrem de mulți oameni care ajung în posesia unei mari averi și, implicit, a puterii care vine odată cu aceasta, au un comportament predatorial ce nu se deosebește cu nimic de cel al invadatorilor lui Genghis Han, de mujicii care aveau ca deviză ”davai ceas, davai palton” sau de mentalitatea tribală a proprietarilor pămînturilor, care considerau că viața supușilor lor le aparține total, plenar și fără putință de tăgadă, nu reușesc. Lipsa totală de respect pentru ființa umană, pentru protejarea copiilor, a persoanelor vulnerabile, îndumnezeirea celor care sînt mereu gata să apară în fața reflectoarelor precum niște oameni sensibili și cu frică de Dumnezeu, dublate de cele mai siloase comportamente sexuale au avut darul de a împietri oamenii normali, oamenii care nu intră într-o școală primară măsurînd concupiscent rotunjimile abia ițite ale copilelor, lingîndu-și pofticios buzele băloase, oameni care, într-o societate normală, călăuzită nu de o justiție aservită acelorași principii, ar pune mîna pe furci și topoare și ar extirpa acest cancer.
Însă, ce ne facem cînd realizăm că acest caz nu este un coșmar devenit realitate, ci este o cortină ce a căzut brutal, cu acoperiș cu tot, relevînd imoralitatea penală a unui fost prinț al Angliei, a doi președinți ai Statelor Unite, a lui Bill Gates, miliardarul filantrop, implicat și el în cel mai sordid mod cu puțință, a lui Elon Musk, ce se pare că zgrepțăna pe la uși cerînd și el să participe la joaca adulților, și a zeci și sute de alți miliardari ale căror nume nu au absolut nici o relevanță? Ce am putut observa este că și atotputernicia relativă a bogăției fără seamăn, și sărăcia celor care, cu dinții strînși și buzunarele goale urăsc pe toată lumea în așteptarea interminabilă a „socealului”, naște monștri. Citind despre abuzurile cumplite comise de aceștia, imaginea președintelui american Trump s-a suprapus în mintea mea cu cea a monstrului din Caracal, ce a violat, ucis și ars cel puțin două adolescente. Imaginea aceea de bestie încătușată, murdară, înlănțuită, privind cu ochi de criminal în jur, mustind din toți porii a ură și avînd un singur regret – acela că a fost prins.
Deja, aparatul de propagandă a început negarea totală și completă a implicării marelui Trump în acest scandal, care, de fapt este o minciună, el este un familist, credincios, un model de soț și tată. Cu siguranță că aceia la care făcea odată referire, spunînd că are un asemenea sprijin popular încît poate ucide oameni pe stradă, ziua în amiaza mare, și nu i se poate întîmpla nimic, vor înghiți minciunile ipochimenului și ale aparatului său de dezinformare.
Între timp, în Minneapolis doi oameni au fost executați în plină stradă. Într-un mod tragic și deloc comic numele lor erau Pretti și Good. Cu toate că valurile stîrnite de publicarea acestor grozăvii sînt abia la început, acele noduri în stomac și în gît pe care ni le stîrnește acest subiect mă fac să mă întorc la realitatea noastră, care, așa stupidă, abulică și lipsită de artificii și lampioane, populată de personaje mai curînd groteșți decît malefice, mi se pare mult mai palatabilă decît cangrena dezvăluirilor din acel dosar. Nu am să enumăr, din respect pentru cei care au fost victime, transgresiunile politicienilor, miliardarilor sau ale preoților români, dar aceste fapte par efectiv niște certuri benigne într-o mănăstire de maici, față de Sodoma și Gomora ce ni se dezvăluie. Cu toată corupția și nepotismul ce rod fundamentele unei aparente normalități, ne bucurăm că: ”Uite, dom’le, la noi nu este chiar așa… !”, prețăluim în public ceasul lui Bolojan, ne oripilăm de derapajele de limbaj ale Alinei Gorghiu, dăm dreptate primarilor care își fac dreptate cu pumnii și apoi regretă sincer faptele, și ne întrebăm dacă doamna care vinde flori la chioșc spune adevărul cînd afirmă că l-a văzut pe Nicușor arătînd degetul mijlociu unui biciclist care, acum 9 ani, nu i-a acordat prioritate…
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
