Ieșirea din MATRIX, muncită cu gura

Săptămîna trecută și-a încheiat existența de 18 ani o emisiune tv care de-a lungul vremii a cunoscut și alt format decît cel din ultima vreme, și a fost plasată cîndva în grilă și la alte ore: ”La Măruță”, care a acoperit o bucată a zilei în care greu putem vorbi despre audiențe, cea dintre orele 15 și 17. Explicații oficiale nu a dat nimeni, nu e cazul să detaliez tocmai eu de ce s-a produs decesul. Sigur e că, atras tocmai de acest final anunțat, am urmărit destul de mult în ultimele ei zile emisiunea, și pot spune fără ezitare că era chiar plăcută, datorită unor rubrici permanente cu invitați care spuneau lucruri de-a dreptul interesante.

Evident, însă, că am dat și peste panarame, cum a fost fătuca pe nume Doina Nuțeanu, invitată în penultima zi de ”La Măruță”. Dacă n-ați auzit de ea, nu-i nimic. Este (cum altfel!?) tik-tokeriță, bloggeriță și, desigur, ”creatoare de conținut” și ”influenceriță”, cică de mare succes. Ceea ce, de o vreme, pe mine nu mă mai miră. Creatoarea de conținut, deși, cică, e absolventă de Sociologie, se exprima într-un fel atît de rudimentar încît i-ar face invidioși și pe fotbaliști dacă ăștia ar avea timp de pierdut cu toate arătările. Ca să ne lămurim: domnișoara are probleme de adaptare, fiind (auto)diagnosticată cu ”anxietate socială” (atunci cum naiba o fi studiat tocmai Sociologia!?), adică aceeași psihoză pe care a dezvoltat-o speriata aia din tenis, numită Naomi Osaka, despre care ați aflat ce tărăboi a stîrnit luna trecută la Melbourne, cînd a intrat pe teren îmbrăcată ca visul rău, cu voal de mireasă și pălărie cu aripi! Asta a noastră, care se recomandă ca fiind ”Research Student, Content Creator and Social Media Manager” (i-o fi scăpat ceva!?), dacă tot se poartă romgleza, a zis pe gura ei proprie, la ”La Măruță”, că tot ce face e ”să iasă nițel din MATRIX” și că a spus ”numai lucruri LIGHT-HEARTED”. Restul vocabularului, dincolo de partea britanică, este de nivelul comunicării lui Bănel Nicoliță cu, maximum, Lobonț.

Nasol e că panarama face bani grei, pe care nu știu dacă-i impozitează cineva, chestie care mă duce cu gîndul la versurile recitate de avocata Alice Drăghici la Ciutacu, cu speranța că se vor adeveri cîndva: „Banii mei, munciți cu gura/ Mi i-a luat Procuratura”.