Sticky Fingers, 50 de ani!

Săptămîna trecută, mai exact pe 23 aprilie, lumea muzicală a intrat de-a dreptul în trepidații, aniversînd ceva ce într-o lume profund deteriorată, cum este cea în care ne prefacem că trăim noi, pare de neînțeles… dacă nu cumva chiar semn de grave deranjamente! Ei bine, pe 23 aprilie s-a împlinit o jumătate de secol de la lansarea albumului „Sticky Fingers” al grupului The Rolling Stones. Ce prezintă special respectivul produs de a reușit să răscolească o planetă aproape întreagă (cu excepțiile alea, constituite din oameni – chiar popoare întregi – care trăiesc în niște enclave în care frumosul și lumina sînt fie necunoscute, fie desconsiderate), făcînd să i se dedice nenumărate articole, interviuri, amintiri?

Hai să facem o incursiune în istorie: printre „părinții” fenomenului Pop-Art se numără și un plastician de notorietate planetară: Andy Warhol, cel care a răsturnat tot ce semnifică noțiunea de „artă” în sens tradițional, înlocuind subiectul clasic al operei plastice cu obiecte din cele mai comune cu putință: conserve, sticle de Coca Cola, cutii de chibrituri etc. Operele sale se vînd azi cam cu aceleași prețuri cu cele ale lui Picasso. Ei bine, printre prietenii săi s-au numărat toți muzicienii grei, în frunte cu Beatles și Rolling Stones. A pictat nenumărate tablouri cu ei (picta și chestii normale! – eu am văzut în 2007 la Viena o expoziție Andy Warhol absolut copleșitoare!). El însuși a descoperit și a promovat un grup excepțional, Velvet Underground, și pe liderul acestuia, enormul Lou Reed. Ei bine, coperta de senzație a albumului „Sticky Fingers” este creația lui Andy Warhol: o pereche de blugi prevăzută cu un fermoar adevărat: se trage în susul și în josul copertei! Seria fiind limitată la cîteva sute de exemplare (restul, milioane multe, aveau doar desenată perechea de blugi și fermoarul), nu e de mirare că prețul albumului este astăzi de cîteva zeci de mii de lire sterline! Este totodată și primul album de studio fără Brian Jones, mort în 1969, fondator și „creierul muzical” al grupului, înlocuit aici de Mick Taylor. Muzical este formidabil. Printre bijuteriile de pe album se află „Brown Sugar”, „Wild Horses” ori „Bitch”, precum și piesa cu care eu îmi doresc să fiu condus pe ultimul drum: „You Gotta Move”.