Adesea, atunci cînd ho-ții!, ho-ții!, echipați care cu fluier, care cu stegulețe, trîntesc pe față meciuri și stabilesc ierarhii, zicem fără reținere și cu toată convingerea că hoți ca ăștia mioritici pe lume nu-s și că pe alte meleaguri cei care practică aceeași îndeletnicire sînt monumente de corectitudine și de imparțialitate.
Cîteva întîmplări petrecute însă chiar în inima celei mai mari, mai mediatizate și mai importante adunări mondiale de sportivi din nenumărate discipline, Jocurile Olimpice, m-au convins de cîteva groaznice adevăruri: că hoții sînt uniform distribuiți și geografic, și pe sporturi, că toți comit porcăriile fără să clipească și că se apără între ei mai ceva ca milițienii ori ca doctorii de la noi de acasă.
Poate că cea mai nenorocită decizie pe care am văzut-o vreodată (și dată chiar… cu repetiție în același meci!) a fost aceea prin care Bernadette Szocz a pierdut două puncte prin decizia arbitrului care a considerat că Berni a… mascat serviciul, aruncînd mingea prea aproape de propriul său corp! Spuneți drept, boieri dumneavoastră, ați mai pomenit vreodată chestia asta? Poate doar la Istvan Kovacs, cînd a dat alea 20 de cartonașe într-un singur meci la Euro! Adică a vrut neisprăvitul ăsta de la Paris să se bage și el în seamă, lucrînd-o pe Berni la psihic! I-a ieșit atît de bine măgăria, încît Berni nu s-a mai putut aduna, mai ales după ce porcul i-a tras-o și a doua oară! A chemat-o pe șefa arbitrilor care (altă spurcăciune!) a spus că decizia hoțului de la fața locului e sfîntă! Am văzut și alți sporci: la box, la gimnastică, desigur și la fotbal, așa că aștept cu emoție să văd pînă unde se poate merge cu jaful.
