Pentru ediția din acest weekend a ,,Discurilor de Top” am ales ceva mai mult decît un simplu album care ,,a spart topurile momentului” sau care a ajuns în heavy rotation. Despre dragostea vieții mele în materie de muzică, Pink Floyd, v-am tot vorbit de-a lungul timpului, așa că de această dată am ales să mă focusez pe esența muzicii lor, pe care unii o regăsesc în versurile lui Waters sau chitara lui Gilmour. Eu am regăsit-o încă de la începuturi în timidul și unicul Richard Wright. Wet Dream, primul disc din cariera solo a lui Wright. Acesta este Discul de Top al săptămînii.
Înregistrat într-un studio din Alpii Maritimi, același în care la cîteva săptămîni distanță colegul și prietenul David Gilmour își înregistra primul disc solo, Wet Dream a fost lansat inițial în septembrie 1978, în perioada de tranziție a trupei Pink Floyd, între albumele Animals și The Wall. La momentul lansării, Wet Dream nu a avut un impact comercial semnificativ și nu a intrat în topurile din Regatul Unit sau Statele Unite. Totuși, a fost bine primit de critici pentru calitatea sa muzicală și pentru că a oferit o privire mai profundă spre talentul și sensibilitatea artistică a lui Wright. În plus, acesta și-a luat lîngă el ,,colegi de breaslă” la fel de valoroși: magistralul Snowy White (chitară), Mel Collins (saxofon), Lary Steele (chitară bas) și Reg Isidore (tobe).
Dacă Rick Wright ar mai fi fost aici, lumea ar fi fost cu siguranță un loc mai bun. Ne-a lăsat, totuși, cea mai valoroasă moștenire. Iar mulțumită familiei lui și celui care i-a fost chiar ginere, camarad și coleg de trupă, Guy Pratt, bucuria asta de album, Wet Dream, a fost readus la viață anul trecut. Steven Wilson este cel care a recreat magia în stilu-i caracteristic, iar eu nu pot decît să vă provoc să vă așezați cu grijă căștile pe urechi și să închideți ochii, ascultînd.
Și pentru că nu mă pot abține, las aici o frîntură din interviul realizat cu Guy în vara lui 2022, frîntură care, personal, m-a mișcat profund:
Alexandra Cuza: Care este cea mai dragă amintire a ta cu Rick? Sau unul din acele momente speciale, sînt sigură că au fost multe…
Guy Pratt: Rick era mereu fericit pe yacht-ul său. De obicei, evita oamenii… o dată pe an obișnuia să traverseze Oceanul Atlantic. Am fost norocos să-i fiu alături într-una din călătorii, care rămîne, probabil, unul din cele mai frumoase momente petrecute împreună. Era un om cît se poate de discret, atent și liniștit. Cu toate astea, ca bunic era mereu poznaș. Îl încuraja pe Stan să facă cele mai mari năzbîtii, să nu țină cont de ce zic cei din jur, să fie pur și simplu copil. De asemenea, unul din momentele acelea speciale era cel în care, la finalul fiecărui concert, Rick era prezentat, iar toată lumea aplauda și aclama minute-n șir: ”RIIIIICHAAAAARD!!!!”. E exact ce se întîmplă cu Nick [Mason] în spectacolele Saucerful of Secrets. Așa realizezi cît de important este legacy-ul lor. Este incredibil!
Discul de Top va putea fi ascultat în întregime la Radio Top Suceava sîmbătă, 10 august, de la ora 19.00, dar și duminică, 11 august, de la ora 18.00.
Alexandra Cuza
