Acum 50 de ani, radiourile britanice se temeau să difuzeze o piesă de șase minute. Publicul nu știa dacă să o ia în serios, criticii o considerau „prea ciudată”, iar casele de discuri își frecau frunțile. Totuși, Bohemian Rhapsody a răsturnat toate previziunile, transformîndu-se din experiment excentric într-una din cele mai iubite și studiate compoziții din istoria muzicii.
În 1975, contextul muzical era dominat de rockul progresiv și glam, dar puțini artiști îndrăzneau să amestece mai multe stiluri. Freddie Mercury, însă, visa la „o mini-operă rock” – un hibrid între confesiune, operetă și hard-rock. Ce a ieșit, a fost mai mult decît mini…
„Am decis atunci că orice este posibil și putem cuceri lumea”, își amintește Brian May într-un interviu recent pentru SLR Magazine. Filosofia trupei a fost simplă: ,,sîntem liberi și putem face orice”. Astfel au înregistrat peste 180 de overduburi vocale, au combinat fragmente disparate și au refuzat sfatul producătorilor care cereau „o versiune scurtată pentru radio”.
Lansată la 31 octombrie 1975 ca single al emblematicului disc ,,A Night At The Opera”, alături de declarația de dragoste a lui Roger Taylor pentru mașina sa, Bohemian Rhapsody a șocat industria: ,,Nici o altă piesă nu mai sunase vreodată așa în muzica rock. Sfida orice format și orice logică – și totuși, a funcționat…”, își amintește May.
Freddie Mercury începuse să adune idei pentru piesă încă din anii ‘60, dar forma s-a conturat abia în 1974-1975. După mai multe repetiții la studiourile Ridge Farm în Surrey, trupa s-a mutat în august 1975 la studioul Rockfield Studios din Monmouth, Ţara Galilor, pentru înregistrări. Procesul tehnic a fost spectaculos: s-au făcut peste 180 de overduburi vocale, suportul de bandă devenind “aproape transparent” datorită stratificării intense a vocii. Despre Mercury știm că a folosit un pian de concert C. Bechstein – același instrument folosit de Paul McCartney în „Hey Jude”.
Deşi era mult prea lungă pentru standardele unui single şi, bineînțeles, complicată în structură, piesa a intrat în istorie încă de la începuturi.
Chiar dacă EMI Records a ezitat să o lanseze, celebrul DJ londonez Kenny Everett de la Capital Radio a difuzat-o integral, de 14 ori, într-un singur weekend, generînd o isterie instantanee. După acest val de entuziasm public, EMI a cedat și a lansat Bohemian Rhapsody pe 31 octombrie 1975, fără nici o tăietură. Rezultatul: piesa a stat nouă săptămîni pe locul I în Marea Britanie și a devenit unul dintre cele mai bine vîndute single-uri din istorie.
Nu știu, totuși, dacă cifrele contează atunci cînd vorbim despre artă. Bohemian Rhapsody este o adevărată operă de artă. La 50 de ani de la lansare, cîntecul acesta nu mai aparține doar trupei Queen. Aparține fiecăruia dintre noi care a îndrăznit să viseze altfel. Bohemian Rhapsody nu e doar un monument muzical – e un univers al curajului și al emoției neîngrădite. Mulțumim, Freddie Mercury! God save the Queen!
Alexandra Cuza
