Sînt absolut sigur că ați înțeles că „domnii” despre care e vorba în titlul din acest număr al Jupânului sînt ăia pe care, în naivitatea noastră (a comentatorilor, ziariștilor, spectatorilor de orice fel), ne-am întrecut `j`de ani la rînd să-i alintăm cu fel de fel de metafore aiurea: cavalerii dreptății, justițiarii îmbrăcați în negru, incoruptibilii de pe gazon etc. Timp în care, adică de zeci și zeci de ani, ăștia și-au văzut de tîlhăritul care le-a devenit nu a doua, ci prima natură! De la portbagajele în care pe vremea Defunctului, a Securității, Armeții și Miliției (care aveau, fiecare, echipa ei și, implicit, tîlharii în chiloți, cu fluier sau steag) se îndesau de-a valma porci tranșați, brînzeturi, orătănii vii, ouă, totul asezonat cu pungi de hîrtie pline cu bănet s-a trecut la Cooperativa condusă de unii care au ajuns și pe la bulău, dar nu neapărat pentru fraude pe gazon, iar în vremuri mai noi la francize cu aparatură electronică (ia vedeți Ana Electronic a lui Copos cîți arbitri a împroprietărit!) la mașini benga sau chiar neaoșe (că și Dacia are motor, zău!), la apartamente în cartiere selecte, ce mai, la vremuri noi, mite noi!
Chestia cea mai haioasă e că de 10 ani încoace, grupul infracțional numit generic „arbitri” a devenit internațional, il capo fiind grec, fiindcă de la Eminescu încoace știm ce pot grecii pe partea asta. Sub comanda lui s-a ajuns ca strănutul să fie taxat cu penalty, fluierat de tîlharul Colțescu, iar un atentat grav la integritatea fizică să fie ignorat de infractorul Kovacs, ambele jafuri fiind comise cu complicitatea ”orbilor” deveniți VAR. Văzînd nenorocirea, grecoteiul s-a hotărît să grohăie: „Da, au greșit. Dar nu cu intenție. E greșeală omenească și colo, și dincolo”. Băi, tîlharule, la matale, în Insula Lesbos, tot așa greșesc, cîte 6 și încă 6 la fiecare meci?! În Anglia îi dădea afară, iar în Germania îi trimitea și la bulău pe toți 12.
