Este foarte posibil să-mi fi scăpat, deși am căutat să dau de el la cinematografe: ”A Complete Unknown” (”Complet necunoscut”), filmul despre Bob Dylan, nominalizat la Oscar anul acesta, dar și la alte premii cinematografice de prestigiu.
Înainte de a vă spune ce mă macină, vă spun doar că din cronici, din comentariile unor critici și din trailerul care circulă ”la liber” pe youtube, am înțeles că povestea se bazează pe un celebru episod din viața enormului muzician, anume Festivalul de la Newport, din 1965, cînd Bob Dylan și-a uluit (și distrus psihic!) hoardele de fani devotați, apărînd pe scenă cu… o chitară electrică! Faptul a bulversat practic întreaga Americă, Bob fiind simbolul (complet eronat!) a ceea ce la noi s-a definit ca ”muzică folk”, la ei el fiind însăși definiția ”protest song”-ului, termen interzis la noi. Indiferent, însă, despre care variantă ar fi fost vorba, toată lumea îl aștepta să apară, oricînd și oriunde, cu o chitară ”rece” (acustică), iar ca supliment cu o muzicuță fixată într-un suport prins pe gît. De altfel, în acest film, la un moment dat apare și replica personajului principal: ”După ei, ar trebui ca toată viața să cînt numai <Blowing in the Wind>!”. E chiar momentul în care la Newport a fost huiduit pentru ”tupeul” de a cînta cu chitara electrică.
Aș putea povesti încă multe, dar întreb: la Suceava vine filmul despre viața deținătorului Premiului Nobel pentru Literatură, Bob Dylan? Că în țară a intrat de o lună. Sau așteptăm filmele despre ilustrele doamne ale cîntecului bucovinean, alea ”cu mierla-n gît”, cum zicea colegul nostru Romică Istrati, odihnească-se în pace!? Să știți că și la București, în 2010, la primul său concert (le-am văzut pe ambele și sînt fericit cu asta!) lîngă mine erau două doamne revoltate că n-a cîntat ”Blowing in the Wind”, că ele de aia veniseră! (Foto: The Badger)
