Managerul Spitalului Gura Humorului, deoarece nu a asigurat paza unităţii medicale, iar din această cauză a fost posibil ca medicul chirurg Constantin Păncescu să fie agresat de un pacient. România pare a fi o colecţie de zăbăuci şi habarnaci, de milioane de fraieri conduşi de o mînă de şmecheri, de moftangii şi miştocari, şi de mitici înţelepţi care coabitează paşnic cu piticii de grădină. Gogomanul arogant consideră că România i se cuvine numai lui, că instituţia la care lucrează sau unde este chiar şef a fost creată de Dumnezeu în mod special pentru el şi că, în fine, toată gloata trebuie să stea la 10 metri distanţă de ilustra sa persoană pentru a nu-i respira aerul. O mentalitate de mici feudali desenează comportamentele unor conaţionali de a-i noştri. Infatuaţi şi superiori în vorbe şi gestică, aceşti baroni ai lui Scîrţa-Scîrţa nu-s decît nişte jalnice modele ale manfişismului mioritic. Pe partea cealaltă se află ancestrala neam-prostie şi bădărănismul visceral al unora care au înţeles că democraţia înseamnă că pot să facă ce vrea muşchii lor. Cînd astfel de specimene se întîlnesc, scandalul e inevitabil. În momentul în care vezi că şefii poliţiei dănţuiesc giacardeaua de gît cu infractorii ori se giugiulesc cu prostituate minore, e firesc să te întrebi care mai e cota de încredere în instituţiile statului. E ca la cotele apelor Dunării: Drencova – zero sau în scădere. Buletinele de ştiri abundă de informaţii din care aflăm cu stupoare că medici ambulanţieri sînt agresaţi fără vreun motiv de tot felul de tembeli etilizaţi încă din prenatal. Cum să nu te cruceşti cînd vezi că o asistentă care vrea şi ea să ajute o ia peste gură din senin de la cine ştie ce individ libidinos şi analfabet sau că un doctor care încearcă să resusciteze un bolnav e pocnit, scuipat şi înjurat de rubedeniile cretine ale respectivului. Doctoriţele din turele de noapte trebuie să stea bine ferecate dacă vor să scape neviolate. La fel şi farmacistele care lucrează în unităţi cu program non-stop. Poliţia e şi ea o mare varză. Gaborii, destoinici cum îi ştim, dacă-i apelezi la o urgenţă, ori vin la Sfîntul Aşteaptă, ori dacă, au ajuns într-un tîrziu, anchetează în dorul lelii. Mai sînt şi firmele de protecţie şi pază, pline de băieţi cu burtoaie de berişti, musculoşi şi cu cefe groase şi asudate de la prea mult efort de cugetare. Răţuştele, elefanţii, balerinele colorate, beţivul de pe bancă şi toate celelalte bibelouri pot să doarmă liniştite, firmele particulare de protecţie şi pază veghează neîntrerupt şi cu vigilenţă ce nu s-a mai văzut. În plus, firmele astea se pot deplasa oricînd, rapid şi cu aplomb acolo unde clientul le solicită intervenţia. Mai mult au şi sisteme de avertizare în caz de pericol. E simplu. În timpul ce unul te ameninţă că-ţi ia gîtul cu cuţitul de la unghieră, tu apeşi pe un buton de alertă şi în secunda 2 vine garda şi, haţ, îl saltă pe nemernic. Cam aşa ar fi trebuit să se desfăşoare scenariul şi la Spitalul Gura Humorului, acolo unde, săptămîna trecută, un medic chirurg a fost lovit de un tip ce prezenta o mare nervozitate neuronală. Spitalul are semnat un contract cu o firmă de protecţie şi pază. Însă, contractul nu-i decît o fiţuică nulă, din cauză că obligaţiile financiare nu au fost onorate. De aceea, butonul de panică apăsat de doctorul bătut a fost apăsat degeaba. Nimeni nu a intervenit, fiindcă Spitalul Gura Humorului nu a plătit firma de pază şi protecţie, iar sistemul a fost dezactivat. Vinovat de această stare de lucruri nu poate fi decît managerul Spitalului, Doru Mălăncrăveanu, care acum ar trebui să-şi dea demisia. Nu înainte de a-şi cere scuze de la chirurgul Constantin Păncescu şi de a-i plăti acestuia nişte despăgubiri.