Sînt puține șanse ca în această perioadă să nu vă întîlniți măcar cu unul dintre candidații pentru alegerile locale din 9 iunie. Este imposibil să nu dați nas în nas cu ei pe un drum proaspăt asfaltat, pe o uliță care așteaptă să fie asfaltată, așa cum așteaptă pensionarii pensia, prin dosul gării, acolo unde gările nu au fost luate în stăpînire de pînze de păianjen și de cîini comunitari care își plimbă plictisiți bătrînețile, pe la bufet, ori prin parcurile unde tinerele mame își supraveghează copiii să nu cadă de pe tricicletă, iar pensionarii bîrfesc tînara generație, care nu-i bună de nimic, iar în curînd nu va mai avea cine să le plătească lor pensiile.
Pe candidați poți să-i întîlnești și în sălile de spectacol, ori la diferite lansări de carte, ca să nu mai vorbim de paginile ziarelor, de site-uri, de emisiunile televizate, de podcasturi și de paginile de socializare. Unii alegători au început să deschidă ușa de la apartament cu teama că în locul pisicii care toarce liniștită pînă la venirea stăpînilor este vreun candidat care repetă din programul electoral, ca să nu se facă de rîs în fața gazdei. Cît despre ușa de la frigider, și aceasta este deschisă cu atenție, pentru ca proprietarul să nu facă un șoc în cazul în care dă peste un candidat care-i aranjează roșiile și sticlele cu bere.
Toți candidații aflați în funcții le arată cetățenilor fotografii cu butoaiele de miere și lapte pe care le-au adus și distribuit, dar și noile contracte cu apicultorii și cu firmele de prelucrare a laptelui, pentru că laptele trebuie să fie pasteurizat, așa cum posmagii trebuie muiați înainte de a fi oferiți. De partea cealaltă, aspiranții la funcții prezintă buletine de analiză din care rezultă că laptele și mierea pe care au primit-o sînt contrafăcute, iar noile contracte sînt niște falsuri.
Nimic din ce-au făcut actualii nu este bun, ceea ce este bun urmînd de-abia de-acum încolo, dar cu condiția ca oamenii să voteze schimbarea. Cel mai folosit cuvînt în această campanie electorală este ”viziune”. Cei de-acum nu au pic de viziune, pentru că au jucat banii la păcănele, i-au băut sau i-au dat pe toate prostiile, în timp ce candidații aflați în prezent pe margine au pus ban lîngă ban și au cumpărat viziune din aia bună, adusă din Elveția sau Japonia.
Actualii vorbesc despre piedicile pe care le-au avut, iar cei care speră să devină viitorii șefi spun că sînt antrenați atît de bine încît sînt capabili să fenteze toate aceste piedici.
Fiecare, și actualii, și cei care rîvnesc la scaunele lor, merg pe culoare separate alături de susținătorii lor, însă și unii, și alții, refuză confruntările, pentru că ei și staff-urile lor de campanie au stabilit că acestea nu ar fi avantajoase. Modelul a fost brevetat de Preainutilitatea Sa care încă mai doarme pe el la Palatul Victoria și care la prezidențialele din urmă cu cinci ani a refuzat categoric să se confrunte cu contracandidata sa, cu toate că aceasta nu era o Lumină, ci o doamnă care părea mereu aranjată să meargă la un botez sau la o nuntă într-un sat din județul Teleorman. Democrația nu înseamnă să dai singur din gură, ci înseamnă o dezbatere de idei și de soluții.
Candidații, în special noii candidați, trebuie cunoscuți de alegători și din dezbateri, nu doar din monologuri, din comunicate scrise poate de alții și din întîlniri la care aceștia sînt înconjurați doar de susținători de-ai lor.
Din respect pentru alegători și pentru jocul democratic este nevoie de confruntări electorale. Dar dacă la vîrful Statului Român nu există un astfel de respect, de ce-ar exista la Suceava, Rădăuți, Vatra Dornei, Păltinoasa ori Bălcăuți? Se spune că peștele de la cap se strică. Dar, stați puțin, că doar peștele nici măcar nu vorbește, în afară de peștele de sticlă, care spune el o poveste: cine l-a cumpărat, de unde, cui i-a fost făcut cadou și cum se împacă cu balerina cu care este vecin de vitrină în ”casa cea mare”.
