Nu am mai mîncat magiun de foarte multă vreme, dar acum că Guvernul Ciolacu a plafonat prețul la acest produs cred că o să-l iau ca să-l ung pe pîine și să-mi aduc aminte de gusturile copilăriei, de untdelemnul de la bunica și de pateul de ficat făcut de bunicul. De bunica și de bunicul altora, că doar nu toți am avut bunici pricepuți în prepararea uleiului, a pateului, a salamului și a brînzei de capră, așa cum reiese din reclamele tv. Însă, am să caut să cumpăr numai magiun la borcan de 350 de grame, pentru că doar în acest caz adaosul comercial este plafonat. Specialiștii spun că prin această măsură genială a Guvernului Ciolacu prețul la raft al magiunului va scădea de la 29 de lei la 19 lei. Asta da afacere! În același timp, voi căuta să ung magiunul pe feliile tăiate din pîinea albă simplă cu greutatea cuprinsă între 300 și 500 de grame, pentru că numai ea are adaosul comercial plafonat. Totodată, în cană voi pune numai ”lapte de vacă de consum 1 litru, grăsime 1,5%, cu excepţia UHT”. Ieftin și sănătos! Bine mai e să trăiești în România.
Apropo de lapte, Doru Lefter, care este medic veterinar și care crește 100 de vaci într-o fermă situată la marginea Sucevei și lucrează cam 100 de hectare de teren agricol, spunea că dacă în urmă cu 10-15 ani fermierii vindeau litrul de lapte cu 2 lei, acum primesc în bătaie de joc 1,6 lei. Asta în condițiile în care în toți acești ani scumpirile s-au ținut lanț. Tot domnul Lefter declara în cadrul unei intervenții telefonice la Radio Top că dacă în Franța sau în Marea Britanie este clar cît primește fiecare din litrul de lapte, în România partea leului, că doar nu a vacii, și-o iau vînzătorii. În cele două țări vestice un 30-40% primește fermierul, un 30% procesatorul și un 30% vînzătorul. La noi, așa cum spuneam, fermierul primește la mișto 1,6 lei, iar litrul de lapte la raft ajunge și la 8, 9, 10 lei sau chiar mai mult.
Însă, în țara ”ghioceilor”, marile lanțuri de magazine fac ce vor. Din informațiile domnului Lefter, marile lanțuri de magazine fac cei mai mulți bani în România și acesta are și o explicație. A povestit domnul doctor la Radio Top că pe vremea în care Guvernul era condus de Nicolae Ciucă a participat în cinci rînduri la negocieri pe prețuri și reglementări în domeniul prețurilor alimentare și a asistat la discursul unui reprezentant al unui mare retailer ținut de față cu premierul: ”Am văzut care este presiunea pe care o pun lanțurile de magazine. La ei problema este una simplă. Ei se potrivesc foarte bine cu nevoia Guvernului de a aduce bani la bugetul de stat, adică la cererea noastră, a fermierilor, ca reglementările de care vorbim acuma să ia ființă, șeful unui lanț de magazine, n-are rost să-l spun acum, a zis: <Domnule, eu vînd cu cît vreau, vînd cu cît pot, vînd pentru că la mine statul vine și cere taxe. Eu am în România 15.000 de angajați. Statului român nu-i va conveni niciodată să-mi impună să scad prețurile la produsele alimentare, pentru că să iei 9% din doi lei e un preț, să iei 9% din 10 lei e alt venit. Apoi, statul știe că eu rezistînd pe piața românească sau înflorind pe piața românească plătesc din ce în ce mai multe salarii. Ei, și atunci am 15.000 de angajați care își iau un salariu de la mine, iar statul ia 42% din ceea ce dau ca salariu fiecărui angajat din lanțul meu de magazine>”. A fost foarte clar pentru mine că fermierul nu are forța să se impună, pentru că, unu, nu sunt organizați, și apoi n-au forța cuvenită să se impună în fața politicului”.
Așa stînd lucrurile, să le mulțumim din inimă ”ghioceilor” care ne conduc pentru că s-au bătut ca niște bețe de bambus pentru magiunul nostru cel de toate zilele și în același timp să le pupăm mîinile comercianților, în primul rînd celor superbogați, care s-au îndurat și din miile de produse pe care le vînd poporului s-au îndurat să plafoneze prețul la vreo 16 produse. Sărut mîna pentru masă, c-a fost ieftină și gustoasă, boieri dumneavoastră!
