Profesorul universitar doctor Petru Ghervan, coordonatorul loturilor de handbal masculin din cadrul CSU Suceava, despre decizia Curții Constituționale de a respinge Legea Novak, care impunea ca echipele românești să aibă în teren jucători români în proporție de 40%, lege pe care profesorul a susținut-o:
”Eu am susținut în mod justificat, după părerea mea, introducerea acestei legi sau acestor reguli. Inițial a fost un ordin de ministru, pentru că avînd acum, fără falsă modestie, avînd o experiență de zeci de ani în domeniul sportului de performanță, am constatat că e nevoie, la un moment dat, de niște măsuri care să sprijine consolidarea loturilor naționale și participarea în plan extern, în reprezentarea onorabilă a jocurilor sportive cu echipa României.
Deci, federațiile au ca menire principală organizarea jocului sportiv, cum e handbalul în cazul meu, și ca principală sarcină este echipa reprezentativă. Iar în momentul de față, eu n-aș vrea să discut o decizie a instanțelor, a zonei juridice din România…, acel ordin, devenit ulterior lege, ar fi fost necesar, sau este necesar în continuare, după părerea mea, doar pentru că echipele, cluburile și federațiile nu au reușit să impună în sistemele pe care le conduc, sistemul de handbal în cazul în care vorbesc eu, să impună cluburilor formarea de jucători proprii, ceea ce noi am făcut pînă acum (CSU Suceava are jucători la toate loturile naționale de juniori și tineret, iar în lotul echipei de seniori nu este nici un jucător străin – n.r.). Și cred că este linia corectă, este direcția corectă: formarea de jucători.
Neavînd jucători proprii destul de mulți și mai ales destul de valoroși, cluburile au căutat ani și ani la rînd să rezolve problemele lor pentru îndeplinirea obiectivelor aducînd jucători din afară. Și singurul lucru care mă face să fiu împotriva aducerii de jucători străini nu este faptul că ar veni jucători valoroși, pentru că echipe cum sînt CSM București sau Gloria Bistrița (echipe de handbal feminin performante – n.r.) trebuie să fie bine reprezentate, pentru că la posibilitățile și la alocările de fonduri publice pe care le au ei acolo e normal să-și permită obiective mari și nu am nimic împotrivă. Problema mea este cu jucătorii străini de valoare îndoielnică, la o vîrstă de 30, 32, 36 de ani, care au, prin experiența pe care au dobîndit-o în tot acest timp, întîietate în fața jucătorului român de 18-19 ani, care trebuie să aștepte să <asfințească> acel jucător străin… să iasă cîndva la pensie, ca să aibă și el, săracul, pe la nu știu cîți ani, posibilitatea să joace într-o echipă de club, să fie remarcat la nivel de Liga I, să zicem, în țara noastră și să aibă și el posibilitatea să fie văzut și apoi să joace la echipa României. Și ne mirăm după aia că la final de meci el a jucat prost, că nu știu ce… Păi, dacă n-are experiență, n-are numărul de repetări, n-are trăirile experimentate la nivelul acela, de unde să aibă?! Și atunci, echipele reprezentative sînt prejudiciate de acest lucru.
Trebuie să facem ceea ce era înainte de acest ordin. Acest ordin a venit pe fondul unor nemulțumiri și al unor, eu știu, analize, constatări pe care le-a făcut cineva, ministrul Novak la vremea aceea. De exemplu, la Federația Română de Handbal, vedeți, avantajul meu este că sînt de mult. Ăsta e și un dezavantaj. Sînt de mult și știu foarte bine ce a fost. Că am fost și în Consiliul de Administrație patru mandate. Acum nu mai sînt, n-am mai vrut să candidez. Era o prevedere, o măsură de limitare a transferului de jucători străini, limitare în sensul de a avea o anumită valoare. Adică puteai să aduci jucători străini doar dacă respectivul jucător a făcut parte dintr-o echipă care s-a clasat în primele 10 la Campionatul Mondial, dacă a făcut parte și a participat la Campionatul European și s-a clasat în primele opt, dacă a participat la Jocurile Olimpice și s-a clasat în nu știu care… Adică, numai jucători de valoare puteau să fie. Atunci, putea să fie chiar un cîștig pentru jucător român, care putea să învețe ceva. Nu mai este valabilă această decizie a Federației. Mandatul trecut, de aia nici nu am mai candidat, oricît ne-am opus unii dintre noi, eu și alți colegi din Consiliul de Administrație, Consiliul de Administrație a avut o majoritate favorabilă președintelui de la ora aceea care a plecat la ultimele alegeri, acum, de pe 24 aprilie, și decizia a fost să anuleze toate restricțiile. Eu cred că a fost și o măsură cu iz post-alegeri, post-electoral… Adică, <m-ați ales, bravo, uite, eu vă dau toate facilitățile pe care le-ați vrut, tot ce vreți voi>. A anulat obligativitatea de a participa jucătorii sub 21, sub 23 de ani. Era și la noi treaba asta.
Bun, a anulat chestiunea asta cu jucătorii străini aduși pe niște criterii valorice și nu pe oricine. Acum, Federației Română de Handbal, lui Bogdan Voina, îi rămîne să impună această regulă pe criterii. Deși acum, iertați-mă, dar eu, dacă mă gîndesc bine, și asta este tot o măsură restrictivă, a funcționat patru ani, n-a sezisat nimeni că ar fi neconstituțională. Adică, tot o restricție este. Jucătorul străin din Ungaria, să zicem, sau din Elveția, ar vrea să vină în România și i s-ar spune <tu n-ai participat, n-ai fost în primele 10, deci nu poți să fii angajat cu un contract de muncă în România>. Ar risca o discuție în acest sens. Dar, nu asta-i problema. Acum, noi trebuie să ne vedem de treabă și să ne dirijăm energiile spre ceea ce trebuie să facem. Adică, să avem campionate de tineret reale, nu campionate de tineret mascate, cum au fost în ultimii trei ani. Și să avem, dacă vrem să aducem jucători străini și ne permitem, financiar vorbind, să aducem jucători de valoare. Și cred că asta poate să impună orice federație care e responsabilă și dorește o reprezentare bună cu echipa României. Aceste lucruri sînt necesare pentru că zeci de ani s-a tot vorbit despre copii și juniori, să crească, să facă cluburile… Și nu a făcut nimeni nimic. Excepțiile sînt rare. Noi sîntem între excepții și eu sînt mîndru de asta, sincer.
Este o reglementare a federației care a funcționat și a funcționat în mai multe țări. Deci, nu cred că este o reglementare internă care limitează, după cum nici legea, în opinia mea, nu limitează. Pentru că un club putea să-și angajeze cu contract de muncă oricîți jucători – 50, 100 de jucători și să participe în competiții cu 16. În competițiile interne, însă, trebuia să aibă trei jucători români în teren în permanență. Asta era. Și eu asta nu cred că limitează….
CSU Suceava este singurul club de handbal masculin din țara asta care nu are nici un jucător străin, dar, subliniez, nu am nimic împotriva jucătorului de altă naționalitate.
Noi facem totul din pasiune și din viziunea fiecăruia, așa cum o gîndim noi. Eu iubesc handbalul, iubesc echipa națională, colegii mei la fel, sîntem responsabili în sensul ăsta și sîntem conștienți că dacă noi cheltuim niște bani publici, bani ai cetățeanului din Suceava, e bine să-l reprezentăm pe acest cetățean în handbal, în cazul meu, alții în fotbal, în ce mai este, în ce să mai face în zona noastră.
Deci, în ce mă privește pe mine, lucrurile sînt clare din acest punct de vedere. Federația… Acolo e problema, de fapt, pentru că Federația reglementează organizarea jocului sportiv respectiv. Deci, Federația de Handbal dacă organizează handbalul din România, pe teritoriul României, trebuie să aibă grijă de reprezentarea României în competiții internaționale. Și de aici vin toate măsurile care se subscriu acestei responsabilități pe care o are Federația, responsabilitate pe care, după părerea mea, nu și-o îndeplinește aproape nici o federație”.
