”Vizavi de imaginea proastă pe care o are Parlamentul, cred că este vorba despre frustrare. În societate, oamenii, dacă lucrurile din viața de zi cu zi nu merg așa cum și-ar dori, sau greutățile apasă uneori mai mult decît pot duce, le strică ziua, așa că cineva trebuie să fie vinovat pentru lucrul acesta. Și cine poate fi mai vinovat decît cei care fac legi, decît cei care conduc… Orice s-ar întîmpla, dacă se întîmplă ceva bine în Suceava, de exemplu, nu o să auziți nici un cetățean care o să spună că-i bine datorită lui Flutur, n-o să auziți. Și chiar dacă acel bine se întîmplă cu sprijinul direct al președintelui Flutur, tot nu veți auzi. Dar dacă se întîmplă ceva rău, clar e vinovat Flutur, dacă o companie privată pleacă de pe aeroport și închide o cursă, clar e vinovat Flutur, acel Flutur care a creat baza și premizele unui aeroport despre care puțină lume știe că el nu trebuia să existe ca aeroport de formula aceasta, pentru că aeroportul regional era cel de la Iași, iar Suceava nu avea nici o șansă de dezvoltare. Faptul că noi în Suceava avem un aeroport care se apropie de un milion de pasageri pe an i se datorează strict lui Gheorghe Flutur, deciziilor lui, muncii lui administrative și politice la nivel național. De ce au găsit oamenii Parlamentul și nu altă instituție? Vreau să fiu corect, că altfel nu aș fi credibil – atunci cînd Parlamentul l-a suspendat pe Băsescu, 300-330 de parlamentari, președintele care era în funcție, Băsescu, care era președinte PNL, el a fost cel care a ieșit în stradă și a pornit, ca să spunem așa, acea luptă împotriva Parlamentului, cu referendumul… De acolo s-a creat această impresie că toate relele sînt în Parlament. O impresie care s-a multiplicat, se rostogolește și se mărește.
Cu ceva ani în urmă, prin 2009-2010, noi mergeam în Germania. Aveam schimburile acestea politice, de școală politică. Eram cu partidul Angelei Merkel, ei au acolo instituții de partid, au școală, e mult mai complicat… Noi am luat modelul nemțesc, franțuzesc. Noi cheltuiam foarte mulți bani pentru alegeri locale, bani care veneau din zona privată a partidului, cu resurse de multe ori necunoscute, din zona gri, din partea oamenilor de afaceri care, bineînțeles, voiau să-și scoată cumva investiția, și era o sursă continuă de corupție, ca să nu spun altfel. Chestiunea asta am ridicat-o în Germania și ei spuneau <da, dar la noi totul este ca la carte, partidele sînt finanțate din bugetul mare, etc.>. De acolo s-a luat modelul și toată procedura. (…) În schimb, românul, inventiv cum îl știți, a transformat campania electorală în precampanie. Pentru că noi am instituit un cadru de campanie locală în care totul este foarte bine legiferat și unde pot fi urmăriți banii, traseul, tot ce facem în campania electorală. Dar precampania asta este extrem de permisivă. Adică, ce făceam în campania electorală, facem cu o lună, două, trei înainte. Părerea mea este că în perioada următoare trebuie să închidem și povestea aceasta, pentru că vom asista în perioada ce urmează la ceea ce asistam cu ceva ani în urmă, cînd nu puteai să ieși pe stradă de bannere, de afișe… Pentru că este o concurență, vrei nu vrei. Dacă, să zicem, un partid X are 10 bannere și noi sîntem partidul care concurăm, normal că trebuie să punem 12 bannere. Ăia cînd ne văd că avem 12 bannere, pun 14 și uite așa ajungem într-un concurs de bannere.
Revenind la Germania, am constatat că nici ei (politicienii – n.r.) nu sînt bine văzuți. Discuția de unde a plecat?! Ne-au dus în sala de Parlament și aveau scaune exact ca în troleu, iar pe jos genul acela de vopsea tip linoleum. Asta în Parlamentul german. Am zis <Stați un pic, ce vreți să arătați, cui, vreți să îi luați de proști pe nemți?>. Și mi-a răspuns cineva <Nu, noi chiar luăm în serios chestia asta>. Cînd vorbeam, traducea un sas care era plecat din România, știa românește foarte bine, era în partidul Angelei Merkel. Și am spus <Domnule, cînd am venit încoace am văzut delegațiile oficiale care veneau la Angela Merkel și au un protocol extraordinar, cu motociclete… cum se vede în filme>. Și mi-a zis: <Da, aceste este protocolul de stat pe care îl aplicăm, pentru că așa e protocolul, dar restul, tot ce ține de politică, de partide… facem la minim>. Ne-au dus cu autocarul să vedem unde stă Angela Merkel și stătea într-un bloc exact, dar exact cum sînt cele mici din ”Areni” ale noastre, de lîngă Policlinică, cu un etaj și genul acela de mansardă… Un bloc din acela comunist, cu apartament cu două camere. Era cel mai puternic om din Europa și stătea în acel bloc. Ea cred că avea și o locuință oficială, dar în principal acolo locuia. Era undeva lîngă Berlin. Și discuția era că politicienii în Europa, vorbim de Germania, că acolo era discuția, nu erau văzuți bine deloc și făceau eforturi extraordinar de mari. Ei aveau problema aceasta. Nu decontau nici un bilet de autobuz, atît de puternic era pusă lupa. Și au spus că <nu va trece mult timp și asta se va întîmpla și la voi, în România>”.
Deputatul PNL de Suceava Ioan Balan este parlamentar din 2008.
