”Monitorul de Suceava” citează o analiză a Ziarului Financiar al cărui director este suceveanul Cristian Hostiuc, o analiză care arată că ”aproape 14.500 de elevi din țară care au avut media generală mai mare de 8 în clasele V-VIII nu au reușit să treacă de Evaluarea Națională din acest an, adică să obțină media 5”. Analiza are la bază datele oficiale ale Ministerului Educației. ”Monitorul” subliniază că ”elevi care, teoretic, au fost de 8, 9 sau 10 pe tot parcursul gimnaziului au fost notați cu calificative de repetenție la Evaluarea Națională. Potrivit analizei zf.ro, în județul Suceava, 534 dintre elevii premianți care au dat examenul de final de gimnaziu nu au primit note de trecere din partea profesorilor evaluatori. Procentual, asta înseamnă aproape 8% din numărul candidaților înscriși, proporție care plasează județul nostru ușor sub media națională de 8%. Potrivit zf.ro, în Călărași, ponderea elevilor cu medii mai mari de 8 în clasele V-VIII care s-au înscris la evaluarea națională și nu au promovat examenul este de 14%, în Arad ponderea este de 13,5%, iar în Giurgiu este de 13%. La polul opus au fost cinci județe și Capitala, unde ponderea elevilor cu medii mai mari de 8 în gimnaziu și nu au promovat examenul a fost de 6%, respectiv Iași, Brăila, Cluj, Galați, Prahova”.
Așadar, rotunjind un pic, aproape un elev din 10 din județul Suceava a avut parte de note din burtă, din moment ce aceștia nu au reușit să ia un 5 la examenul de final al clasei a VIII-a. Un examen care anul acesta nici nu a fost de greu, ci din contră, după cum au spus mulți dintre cei care l-au dat. În primul rînd, poate fi vorba despre emoțiile unui examen care-i poate bloca pe unii copii, aceștia nemaifiind capabili să facă niște teze care să-i ajute să obțină note mari la fel ca-n școala generală sau măcar să-i ajute să treacă examenul.
Apoi se poate discuta despre valoarea unei note de 8 primită de un elev de la ”Ștefan cel Mare”, ”Petru Rareș”, ”Mihai Eminescu”, ”Eudoxiu Hurmuzachi”, ”Nicu Gane” sau ”Dragoș Vodă”, și un 8 primit la o școală de la oraș sau de la țară care nu se află în topul unităților de învățămînt. Sînt copii cu rezultate foarte bune la învățătură în primii opt ani, care după ce trec pragul unui liceu de prestigiu devin elevi mediocri sau chiar slabi.
Însă, probabil că principala problemă este aceea a presiunii pe care părinții o pun pe profesori, determinîndu-i pe aceștia să le dea copiilor note pe care aceștia nu le merită. În afară de competiția care există între copii, există și o competiție, poate mai acerbă, între părinții acestora. Cu cît un părinte are mai mulți bani sau este undeva mai sus pe scara socială cu atît vor ca fetele și băieții lor să aibă note mai mari, pentru a avea cu ce se mîndri în discuțiile cu colegii de servici, cu rudele, prietenii și cu vecinii. Dorința este cu atît mai mare, iar pretențiile cresc în cazul în care copilul unui om simplu după vorbă, după port și după banii din cont obține rezultate foarte bune la învățătură și îl eclipsează pe copilul celui avut. Ca să nu se lege la cap dacă nu-i doare, pentru o relație bună cu părintele sus-pus ori contra unor atenții, profesorii pun note de 10 chiar dacă elevul este de 8, ori note de 8 chiar dacă acesta este de 4.
Dar momentul adevărului vine, inevitabil, adus de examenul de final de ciclu de învățămînt. Un moment al adevărului care-i pune într-o situație stînjenitoare pe părinți și îi face să sufere pe copiii acestora, care au fost mințiți. Copiii nu înțeleg de ce nu au reușit să treacă examenul din moment ce sînt elevi de note mari și trec prin momente cumplite atunci cînd sînt arătați cu degetul de copiii care au luat examenul, cu toate că poate nu au avut note atît de bune ca ei. Cît despre profesori, aceștia își văd în continuare de predat, de ascultat și de pus note, fiindcă odată intrat în sistem nimeni nu te mai scoate, indiferent de ce ai face sau nu ai face.
