Nuntă cu mortul pe masă

Am înțeles că noua sală de ședințe a Consiliului Județean Suceava, numită Sala Unirii, reprezintă un proiect la care președintele CJ, Gheorghe Flutur, ține foarte mult.

Am înțeles că domnul Flutur abia aștepta ca aceasta să fie gata pentru a avea unde să-și primească oaspeții, unde să țină ședințele cu aleșii județeni, dar și unde să aibă societatea civilă să-și țină dezbaterile.

Am înțeles că sala în care s-au investit 2,8 milioane de lei este frumoasă și că ar fi păcat să stea nefolosită.

Aceasta a fost deschisă pentru prima dată cu ocazia vizitei unor frați de peste Prut. În Sala Unirii s-au semnat parteneriatele dintre județul nostru și Chișinău și raioanele Ștefan Vodă, Sîngerei și Rîșcani.

Am înțeles că Gheorghe Flutur trebuia să se laude cu ceva nou și elegant, și că musafirii trebuiau să rămînă cu gurile căscate și să regrete că țara lor nu este membră a Uniunii Europene.

Ce n-am înțeles este cum poți să te instalezi într-o sală nou-nouță care miroase a bogăție, situată fix în mijlocul unei clădiri de patrimoniu care a fost lovită de un puternic incendiu și care miroase a abandon? Palatul Administrativ a fost lovit de foc și mai apoi de apa trimisă de pompieri pe 6 martie anul acesta, iar acum ne îndreptăm vertiginos spre sfîrșitul lunii iunie și nu s-a făcut nimic.

Am înțeles că legislație, că licitație, că, scuzați cacofonia, contestație, dar, totuși, vorbim de o clădire de patrimoniu situată în centrul Sucevei. Chiar să nu se întîmple nimic? În ritmul în care se mișcă lucrurile palatul nu va fi renovat pînă la finele acestui mandat, adică pînă în 2024.

Nu am înțeles cum poți să inviți în inima unei clădiri distruse niște oameni străini. Oare ce și-or fi spus oamenii aceia? Or fi înțeles ei că a fost un dezastru, dar să nu vezi pe nimeni făcînd treabă pe-acolo?

Nu am înțeles cum te lasă inima să treci printr-o clădire în ruină, să te instalezi comod în fotoliile unei săli noi și să vorbești liniștit despre proiecte, parteneriate și alte alea.

Așadar, Palatul Administrativ zace plin de răni și nimeni nu i le pansează, iar Consiliul Județean, proprietarul acestuia, care nu a fost în stare să aibă grijă de el, se ține de inaugurări de lux și de primiri de oaspeți.

E ca și cum tatăl miresei ar muri cu cîteva zile înainte de nuntă, dar nunta se ține ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, că doar fata și-a luat rochie și și-a făcut părul, sala a fost plătită, orchestrei i s-a dat avansul, iar nuntașii au pregătit plicurile.

Tot săptămîna trecută a debutat Programul Ștefanian, un proiect al Consiliului Județean, cu o slujbă de pomenire a celor 75 de domnitori ai Moldovei ținută la Cetatea de Scaun. Așadar, uite ce interesat e Consiliul de istoria acestor locuri și de înaintașii noștri. Însă, e ușor să faci pomeniri și să spui vorbe. Mai greu este să ai grijă de o clădire de patrimoniu și să o readuci la viață dacă este cazul.

Administrația județeană a dat dovadă de aroganță: noi cu noul, cu eleganța, cu luxul și cu musafirii, iar voi cu problemele voastre și cu istoria voastră cu tot.