Încurajați pacienții să vă caute din nou

Reticența bolnavilor de a trece pragul spitalelor încă persistă, aceștia trăgînd de timp uneori pînă cînd este tîrziu sau chiar prea tîrziu. Aceasta reticență s-a instalat de cînd cu pandemia și spitalele au intrat în criză. Un caz special a fost cel al Spitalului Județean Suceava, care după izbucnirea crizei sanitare a fost primul carantinat din țară, iar conducerea acestuia a fost preluată de medici militari. Apoi, au urmat episoadele în care spitalele erau și-și, adică și pentru bolnavii infectați cu noul coronavirus, și pentru bolnavii cu alte patologii. Comunicatele autorităților care se băteau cap în cap, știrile alarmiste din presa clasică și exagerările de pe rețelele de socializare au contribuit la adîncirea stării de nesiguranță și la creșterea gradului de neîncredere a populației în actul medical desfășurat în spitale.

Pe măsură ce criza sanitară s-a prelungit și bîlbele autorităților s-au înmulțumit, starea de nervozitate și de neîncredere a oamenilor s-a accentuat. Dintr-o dată, medicii, care dintr-un exces de zel au fost botezați ”îngeri în alb”, au devenit nici mai mult nici mai puțin decît niște criminali. Dacă la început se organizau dansuri penibile prin curțile spitalelor în onoarea personalului medical, cu timpul s-a trecut în extrema cealaltă, medicii devenind principalii inamici ai publicului. Ura și neîncrederea în personalul medical au atins cote atît de ridicate încît bolnavii refuză uneori să calce și pragurile clinicilor private, după cum susține președintele Colegiului Medicilor Suceava, dr. Sorin Hîncu: „Reticența se menține și la cabinete. Eu văd acest lucru și la clinica unde mai dau cîteva consultații. Au fost cazuri cînd a trebuit să trimit pacienții la spital și-mi ziceau să le fac orice, să le dau tratament, numai să nu-i trimit la spital. Le explicam că afecțiunea de care suferă se poate rezolva numai la spital și că dacă stau acasă li se agravează. Foarte greu i-am convins cu spitalul”.

Pe acest fond, ”Monitorul de Suceava” a publicat o scrisoare de mulțumire adresată unor cadre medicale de la Spitalul Județean: ” Sînt Gheorghe Onofrei din comuna Marginea și soția mea a avut nevoie de internare. Cînd a ajuns la spital, de gardă era doamna doctor Neagu, de la Neurologie, care a făcut tot ce e omenește ca soția să se facă bine. Deoarece soția mea avea mai multe complicații, a adus pe toți medicii de care avea nevoie și într-un final a organizat o comisie de medici, pe lîngă neurolog, de la nefrologie, cardiologie, chirurgie și diabetologie, pentru a stabili situația soției. S-a stabilit ca a doua zi să se intervină chirurgical, cu domnul doctor Gavrilovici, oferindu-i încă o șansă la viața. Țin să mulțumesc public doamnei doctor Neagu, domnului doctor Gavrilovici, dar și celorlalți doctori care au făcut un lucru foarte bun. Profesioniști în toată regula. La toate astea a contribuit și asistenta medicală de la UPU Cristina Cojoc. Mii de mulțumiri și Dumnezeu să le dea multă sănătate!”.

Pentru ca sistemul medical să inspire din nou încredere populației este nevoie ca scrisori asemănătoare să fie făcute publice. Bine, pentru asta mai trebuie și ca personalul medical să-și facă de fiecare dată datoria așa cum trebuie, pentru ca pacienții să aibă motive să scrie scrisori de mulțumire. Dacă, în continuare, se va afla că spitalele din județ fac nazuri atunci cînd vine vorba să joace în echipă pentru a combate pandemia și pentru a rezolva și celelalte patologii, și dacă în comunicările publice se va vorbi, în principal, despre numărul de cazuri noi de infectări și despre cîți oameni au mai murit prin spitale, atunci nu se va schimba nimic. Iar asta va însemna alți și alți oameni care vor ajunge tîrziu sau chiar prea tîrziu la medic. E de datoria medicilor să-i încurajeze pe pacienți să-i caute din nou, cu încredere.