Cinstiți-i pe cei care merită în timpul vieții

Primarul Sucevei, Ion Lungu, a mers cu flori, cu un tort, cu o mică atenție financiară și cu un telefon cu care face și fotografii la fosta educatoare Lucea Bohatereț. Doamna Bohatereț a împlinit frumoasa vîrstă de 104 ani. Mulți înainte, doamnă! După vizită, primarul a postat pe pagina sa de socializare fotografii împreună cu doamna Bohatereț și următorul mesaj: „I-am urat <La mulți ani!>, am închinat o cupă de șampanie, a suflat în lumînările din tort și a primit un ajutor financiar din partea municipalității. Ne rugăm la Dumnezeu să fie sănătoasă și anul viitor pentru a o sărbători din nou. Este un model pentru noi toți. Respect din partea comunității”. Lucea Bohatereț este cetățean de onoare al municipiului Suceava, iar în 2018, atunci cînd s-au împlinit 100 de ani de la Marea Unire, fosta educatoare a primit titlul de cetățean centenar.

În dimineața primei zile de Paști, un veteran de război în vîrstă de 96 de ani, din comuna Baia, a închis ochii pentru ultima dată. Ștefan Cojocaru a avut trei copii, șase nepoți și cinci strănepoți, iar profesorul bibliotecar Teodora Murariu a declarat pentru ”Monitorul de Suceava” că acesta era dornic să citească și la bătrînețe, fiind un client frecvent al bibliotecii din Baia. Veteranul a fost înmormîntat cu onoruri militare, Florin Paiu scriind că ”Garda de Onoare a fost asigurată de militari de la Batalionul 17 Vînători de Munte <Dragoș Vodă> de la Vatra Dornei. La Baia a fost prezent un pluton de gardă format din 19 militari, comandantul de gardă cu șase militari cu Drapelul de Luptă plus patru militari care au dus sicriul. Polițistul local Constantin Buta, de la Cornu Lunii, a fost gornist la înmormîntarea cu onoruri militare. Maistrul militar principal Dumitru Davidel, din partea Asociației Cultul Eroilor, a citit scrisoarea de recunoștință trimisă de ministrul Apărării Naționale pentru veteranul de la Baia. Decorația Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial pe care a avut-o veteranul i-a fost înmînată unui nepot al acestuia”.

Exagerînd un pic mai mult, e ca în bancul cu polițistul pe care un turist străin l-a întrebat în cinci limbi unde este Mănăstirea Voroneț, iar acesta nu a înțeles întrebarea. După ce turistul a plecat, la întrebarea colegului său, ”Ai văzut cîte limbi știa?”, acesta a răspuns: ”Și la ce i-a folosit”. Deci, repet, exagerez.

Este normal și foarte bine că un om care a făcut ceva pentru Țară să fie însoțit pe ultimul drum de onoruri militare. Însă, altceva nu este normal: Ștefan Cojocaru a murit cu puțin timp înainte de momentul în care ar fi trebuit să primească o scrisoare de recunoștință din partea Ministerului Apărării Naționale.

Din 1945, cînd s-a sfîrșit războiul, și pînă astăzi au trecut 76 de ani. Domnul Cojocaru avea 96 de ani. Cît a crezut Ministerul Apărării că va trăi domnul Cojocaru? Ministerului i-a fost chiar atît de greu să scrie o diplomă? Oamenii trebuie onorați în special în timpul vieții. Oamenilor trebuie să le acorzi importanță și să le spui vorbe frumoase cît trăiesc. Din Ceruri și pînă pe Pămînt distanța este foarte mare și este posibil ca militarii, doctorii, inginerii, sportivii, artiștii și ceilalți oameni care au făcut ceva la viața lor să nu poată vedea, pentru a se bucura, hîrtiile, decorațiile și numele de străzi date de autorități în cinstea lor.