Cine este Cleopatra pentru dumneavoastră? Pentru mine, printre altele, este piesa lui Shakespeare, dar și filmul lui Joseph Mankiewicz cu Elizabeth Taylor și Richard Burton în rolurile principale. Dar nimeni nu știe prea multe despre ultima conducătoare a Regatului Ptolemeic din Egipt. Ceea ce știm ne vine datorită diferitelor surse antice grecești și romane, dintre care majoritatea nu păreau să se gîndească prea mult la femei. Desigur, faima frumuseții și a talentului politic al Cleopatrei – care i-a permis să-i captiveze atît pe Iulius Caesar, cît și pe Marc Antoniu -, precum și domnia ei furtunoasă și moartea dramatică, i-au oferit lui Shakespeare o mulțime de resorturi de care să-și atîrne tragedia. Și cumva, propria ei legendă romantică a jucat un rol important în povestea scandaloasă de pe platourile de filmare dintre Burton și Taylor, despre care se spune că a fost atît de intensă încît talentul lor actoricesc devenea redundant cînd era vorba despre filmarea scenelor de dragoste.
Mormîntul Cleopatrei nu a fost găsit niciodată. Asta amplifică importanța știrii că arheologii au găsit luna trecută un tunel sub un templu din apropierea orașului antic Alexandria, tunel despre care cred că ar putea duce la mausoleul ei. Dacă se va dovedi adevărat ar fi o comoară de informații, nu doar despre regina însăși – inclusiv despre originea ei etnică și modul în care a murit (care, susțin cercetătorii, nu ar fi fost o mușcătură de șarpe) -, ci și despre lumea acelei epoci.
Nu putea fi un caz de sincronizare mai bună. Egiptologii care sărbătoresc centenarul descoperirii mormîntului lui Tutankhamon au acum o nouă descoperire arheologică. Excavatoriștii au descoperit un tunel sub templul Taposiris Magna, la vest de orașul antic Alexandria, despre care au sugerat că ar putea duce la mormîntul reginei Cleopatra. Rămîne de găsit dovezi, dar o astfel de descoperire ar fi una majoră, cu potențialul de a rescrie tot ceea ce știm despre cea mai faimoasă regină a Egiptului.
Potrivit lui Plutarh (care a scris o biografie a soțului Cleopatrei, generalul roman Marc Antoniu, și căruia îi datorăm cea mai lungă și detaliată relatare a ultimelor zile ale domniei Cleopatrei), atît Antoniu, cât și Cleopatra au fost îngropați în mausoleul Cleopatrei. Conform lui Plutarh, în ziua în care Octavian și forțele sale romane au invadat Egiptul și au capturat Alexandria, Antoniu s-a înjunghiat cu sabia, a murit în brațele Cleopatrei și apoi a fost îngropat în mausoleu. Două săptămîni mai tîrziu, Cleopatra a mers la mausoleu pentru a aduce ofrande și a turna libații și și-a luat viața într-un mod care este încă necunoscut (o concepție populară, contrazisă de specialiști, este că a fost mușcată de șarpe). Și ea a fost apoi înmormîntată în mausoleu.
În zilele care au urmat, fiul lui Antoniu, Marcus Antonius Antyllus, și fiul Cleopatrei, Ptolemeu Caesarion (cunoscut drept „Micul Cezar”), au fost uciși de forțele romane, iar cei doi tineri s-ar putea să fi fost, de asemenea, îngropați acolo.
Dacă mausoleul Cleopatrei nu a dispărut deja sub valurile Mediteranei împreună cu cea mai mare parte a orașului elenistic Alexandria și va fi găsit într-o zi ar fi o descoperire arheologică aproape fără precedent. În timp ce mormintele multor conducători istorici celebri sînt încă în picioare, mausoleul din Roma a lui Augustus (dușmanul de moarte al lui Antoniu și Cleopatrei) a fost adesea jefuit și s-a pierdut cu secole în urmă. O excepție notabilă este mormîntul lui Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare, descoperit la Vergina la sfîrșitul anilor 1970. Mormîntul a fost găsit intact, iar acest lucru a permis decenii de investigații științifice asupra conținutului său, avansînd astfel cunoștințele noastre despre membrii familiei regale macedonene și curtea lor. Același lucru ar fi valabil și pentru mormîntul Cleopatrei dacă ar fi descoperit și ar fi intact. Cantitatea de informații noi pe care egiptologii, clasiciștii, istoricii antici și arheologii le-ar putea culege din conținutul său ar fi imensă.
În cea mai mare parte, cunoștințele noastre despre Cleopatra și domnia ei provin din surse literare antice grecești și romane, scrise după moartea ei și în mod inevitabil ostile reginei egiptene. Nu avem prea multe dovezi care să dezvăluie perspectiva egipteană asupra Cleopatrei, iar ceea ce avem, cum ar fi reliefurile onorifice pe templele pe care ea le-a construit și votivele dedicate de supușii ei, ne oferă o viziune foarte diferită despre ea.
Pînă în prezent, nici un mormînt al unui alt conducător al Regatului Ptolemeic nu a fost găsit. Se spune că toate erau situate în cartierul palatului din Alexandria și se crede că se află sub mare împreună cu restul acelei părți a orașului.
Numai arhitectura și conținutul material al mormîntului i-ar ține ocupați pe istorici timp de decenii și ar oferi cantități fără precedent de informații despre cultul regal ptolemeic și fuziunea culturilor macedonene și egiptene. Dacă și rămășițele Cleopatrei ar fi acolo, ar putea să ne spună mult mai multe, inclusiv cauza morții ei, date clare despre aspectul ei fizic și chiar să răspundă la întrebarea spinoasă a rasei sale.
La final aș pune o întrebare: oare ar trebui să găsim rămășițele Cleopatrei și să le analizăm? De la Tutankhamon la egiptenii antici obișnuiți ale căror mumii au fost excavate de-a lungul secolelor a existat o lungă istorie de proastă gestionare și maltratare.
Din fericire, zilele în care mumiile erau expuse ca o formă de divertisment la petrecerile victoriene au apus, dar cei care lucrează în domeniul patrimoniului își exprimă tot mai multe îngrijorări cu privire la tratamentul adecvat al strămoșilor noștri.
În timp ce descoperirea mormîntului Cleopatrei ar fi neprețuită pentru egiptologi și alți savanți, este corect să-i refuzi reginei oportunitatea de pace și intimitate în moarte pe care nu le-a primit în viață?
Geo Alupoae, critic de teatru
