Cei familiarizați cu gimnastica, știu că paralelele pentru feminin arată altfel decît cele de la masculin… sau invers! Adică la masculin ele sînt perfect paralele, aflîndu-se la aceeași înălțime față de podea, în timp ce la feminin una din bare este amplasată mai sus decît cealaltă… sau invers! Tocmai de aceea, în terminologia de specialitate se folosește sintagma „paralele inegale”, ceea ce nu e tocmai corect, cele două bare fiind perfect egale ca lungime. Mă rog, sînt detalii care nu fac obiectul rubricii din acest număr.
Aici vreau să mă leg de expresia care cînd zice că două chestii sînt paralele înseamnă că n-au nimic în comun, chiar dacă aparent sînt cam același lucru. Concret: am urmărit primele opt zile ale World Cup în Anglia, inclusiv dezbaterile de dinaintea meciurilor și după încheierea lor, atît pe BBC, cît și pe ITV, cele două televiziuni care au preluat evenimentul. Simbioza era perfectă, cu zile în care transmiteau cîte două meciuri, dar și cu unele în care transmiteau fie trei meciuri, fie un meci. La ambele însă era o încîntare să-i vezi și mai ales să-i asculți pe niște foști mari fotbaliști ca Shearer, Lineker, Ferdinand și încă mulți alții, comentînd din studiouri, în formatul de 3+1 (adică neapărat și o doamnă, fie redactor al postului, fie fostă fotbalistă, cu nimic mai puțin celebră la ei decît Shearer, să spunem) cu o competență deplină și cu un vocabular încîntător ceea ce urma să se joace și ceea ce se văzuse deja. Meciurile în sine aveau parte de cîte doi comentatori live pe care nu i-am auzit debitînd vreo prostie ori vreo gogomănie de care am avut parte la kil începînd cu ziua în care am revenit acasă!
Ideea ar fi asta: că deși formatul transmisiunilor e cam la fel în România și în Anglia, iar meciurile în sine sînt transmise în paralel, totuși paralelele astea sînt al dracului de inegale, ba alea de la noi par și strîmbe și se intersectează cu multă prostie, infatuare și incompetență.
