Amintiri din politichie (XLVI)

Ziua Cancerului

Nu mi-a plăcut niciodată istoria. Dincolo de poveștile trunchiate și cosmetizate ale unor evenimente care pentru mine erau în majoritate prea vechi pentru a mai fi relevante, eram testați mereu vizavi de capacitatea de a memora un pomelnic de nume, ani și locuri, fapt ce mi s-a părut întotdeauna o risipă inutilă a spațiului din memoria RAM a creierului. De aceea, în memoria mea politică a datelor semnificative, pînă anul trecut, nu rămăsese decît ziua infamelor alegeri din 1990, desfășurate pe 20 Mai, în celebra și (de atunci) nefasta Duminică a Orbului, numită astfel după predica din calendarul Creștin Ortodox.

De anul trecut, însă, s-a adăugat și 24 Noiembrie, zi care, pentru mine, o voi prăznui ca marcînd începutul anotimpului nuclear al vrajbei naționale, zi în care marasmul urii, al umorilor biliare și al răcnetului folosit drept argument suprem au ieșit la iveală din canalele minților putrede ca o avalanșă de întuneric și mizerie și au ras de pe fața pămîntului românesc orice mai avea încă tangență cu respectul față de educație, divergența civilizată de opinii și bunul simț intrinsec al omului simplu.

În 1990 victoria masivă a lui Ion Iliescu și a noului PCR, spoit cu o mînă de vopsea roșie gorbaciovistă, corcit cu fosta Securitate, redenumit FSN, care promisese inițial că nu va participa la alegeri, nu a mirat pe nimeni și nu a indus angoase în populația care începuse să buchisească abecedarul democrației. Era un rezultat scontat, dorit din toată inima de toți cei care au fost mulțumiți că dictatorul a fost executat, că vom avea muzică și filme străine la tv și nu ni se va mai opri curentul. Nici noi, cei care votasem cu Ion Rațiu mai mult dintr-o atitudine de frondă împotriva mulțimii feseniste decît din convingeri doctrinare, nu am văzut această victorie drept o întoarcere către dictatură. Drumul părea ireversibil, macazul schimbat, traiectoria României părea clar că se îndreaptă spre Vestul european și chiar dacă mineriada din 13-15 Iunie, coroborată cu rezultatul alegerilor aproape libere, ne-a dat jos de pe prima treaptă a podiumului simpatiei democraților vestici față de țările fostului bloc comunist, apropierea de o nouă dictatură era de neconceput, mai ales că Rusia lui Gorbaciov era în acel moment un model de reconstrucție, nu o sperietoare.

Execuția aproape ritualică, în ziua de Crăciun, a cuplului dictatorial nu numai că a răzbunat atunci sîngele celor căzuți în Decembrie, dar a reușit să anihileze pe moment cel mai cumplit cancer ce poate pune stăpînire pe un popor – Frica! Pe de altă parte, lipsa unui proces al comunismului, refuzul cu obstinație de către FSN a implementării punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, care prevedea adoptarea unei legi a lustrației, a permis cancerului să se ascundă, dormant, în societate. Securiștii au devenit SRI-ști de bine, afaceriști, patrioți, comuniștii de frunte au devenit parlamentari democrați, propovăduind interesul public în timp ce furau tot ce se putea fura în țară. Toate aceste circumstanțe, ce nu au ținut cont de avertismentele istoriei, au permis ca 24 Noiembrie 2024 să fie ziua în care cancerul comunist, îmbunătățit cu ADN fascistoid-legionar, a recidivat în societatea Românească. Exact ca în cazul unui pacient declarat vindecat de către medici, cancerul ascuns analizelor de rutină a așteptat perfid, răbdător, dar neobosit, un moment de slăbiciune imunologică pentru a recidiva. În acest context metaforic al unei boli redutabile, reacția socială s-a mulat aproape perfect pe cele 5 stagii psihologice prin care trec pacienții după aflarea cumplitului diagnostic.

1. Negarea

Alegerile din 24 Noiembrie nu anunțau nimic deosebit. Se părea că, după ce subordonaseră total un PNL căruia Marcel Ciolacu îi luase la negocieri, cum spunea cu mîndrie groasa și arțăgoasa Lia Olguța Vasilescu, pînă și banii de pe pieptul mortului, PSD se îndreaptă către finalul plănuit și scontat, în care vor avea, în sfîrșit, după atîtea cicluri electorale, președinția și controlul Parlamentului. Casele de pariuri nici măcar nu ofereau cote pentru victoriile lui Ciolacu și PSD – era ca și cum cineva ar intra într-o agenție și ar cere să parieze că ziua de mîine va avea 24 de ore. Finala atît de dorită între Ciolacu și Simion părea doar un detaliu irelevant al unei victorii anunțate, inginerită și forjată în laboratorul proverbialelor numărători ultracorecte, supervizate de oamenii de casă ai politicienilor din teritoriu.

Desfășurarea halucinantă a evenimentelor acelei zile, exit pollurile urmate de anunțarea rezultatelor numărătorii oficiale a BEC au fost comparabile cu filmările acelea tragice făcute de cei care priveau degajați și zîmbitori cum se apropie valul mortal al tsunami-ului din 2024. Deznodămîntul acelei zile coșmarești, demn de un film regizat de Hitchcock, a însemnat propulsarea pe scena politică a unui individ ce fusese privit ca un soi de Vasilică de bîlci, un mărunțel delirant ce părea o copie fiartă în ulei de frînă a lui Dan Puric, ce a fentat injecția lunară cu antipsihotice, recitînd la un colț de stradă basme reale sau inventate oricui stătea să îl asculte. Trebuie să recunosc, totuși, că, în acea zi, apoi după renumărare, bucuria produsă de faptul că PSD nu avea candidat în turul II m-a făcut să subestimez monstrul eclozat în peisajul politic și să adorm cu un imens rînjet de fericire inconștientă pe buze…

2. Furia

Dacă negarea rezultatului și renumărarea în premieră, fără nici un motiv real, a voturilor scrutinului au adus furie și stupoare mai mult în ograda taberei ce găzduia fostul viitor președinte, mai ales că și-a permis (dacă o fi adevărat ce spun gurile rele) să împartă cu dărnicie cîteva căruțe de voturi ca să favorizeze un oponent convenabil în turul al II-lea, oamenii care nu au votat cu Georgescu începeau să îl descopere nu numai pe el, ci și pe votanții săi. Votanți care s-au dovedit mai degrabă a fi o hoardă de zeloți zombificați ce au început să profereze amenințări violente la adresa tuturor care contestau zeul lor liliputan. Anularea alegerilor de către CCR, pe 6 Decembrie, și puricarea activității anterioare a noului Mesia au rupt zăgazurile tensiunilor într-o societate în care inechitatea flagrantă a dat naștere unor atitudini bizare și contraintuitive cum ar fi, de exemplu, ura unei părți importante a diasporei împotriva Uniunii Europene și prosternarea la bocancii lui Putin. Sloganurile mineriadelor „Moarte intelectualilor!” și „Noi muncim, nu gîndim!”, dublate de nostalgiile după mizeria comunistă au cucerit agramat rețelele sociale în care scrisul corect este doar o fudulie arogantă. Falia societală a devenit de netrecut pentru cei care se cred veșnic nedreptățiți, iar votanții călăuziți de urletul lupului dacic înveșmîntîntat în tricolorul made in China au rămas și vor rămîne mereu încremeniți în acest stadiu al furiei, în care își vor cere mereu „Turul doi ânapoi!”.

3. Negocierea este etapa ce apare după consumarea furiei în care se fac analize, promisiuni, se caută strategii sau chiar vinovați. După scoaterea din cursă a lui Călin Georgescu pentru apropierea de Moscova și ideile grandomaniacale de a pune la cale un puci pe model african, cu ajutorul legionarului Potra, adepții negocierilor cu flori și zîmbete au înfierat clasa politică și s-au apropiat de hoarda de zombi suveraniști, convinși că îi pot aduce la rațiune prin cuvinte, explicîndu-ne că „Și ei sînt oameni și vom găsi o cale de comunicare !”. Apostolii păcii sociale au avut soarta misionarilor care au crezut că pot duce cuvîntul Domnului canibalilor din Borneo, adică au sfîrșit într-un ceaun de invective și amenințări cu moartea la adresa lor, a familiilor și a unchiului Soros. Nu degeaba spunea un neurochirurg că poate să conceapă implantarea de cipuri care să compenseze total activitatea pierdută în accidente cerebrale, dar nu vede cum ar putea fi extirpat Georgescu din mințile înmîlite ale adepților cultului său.

4. Depresia a fost stadiul pe care l-am experimentat și personal, dar și ca membru al comunităților online, care au înțeles că Simion la Cotroceni poate să fie portalul unei magii negre ce ne poate duce în afara lumii după care am tînjit ani de zile în frigul și foamea comunistă. Am înțeles atunci explicația unor evenimente istorice precum Holocaustul, Pogromurile sau crimele etnice din fosta Iugoslavie, care păreau nu doar desprinse din altă lume, irepetabile. Am înțeles că otrava picurată de propaganda urii, fascistă, legionară sau comunistă, dezumanizarea ideologică și însemnarea ca unelte ale răului suprem a celor care nu achiesează la discursul dement sau sînt decretați diferiți pot deveni telecomenzi ale crimei. Chiar dacă aceștia sînt oameni lîngă care au muncit, trăit sau lîngă care au copilărit, zombificarea prin intermediul propagandei, care se desfășoară de atunci în fața noastră, fără nici o reacție curativă sau profilactică din partea statului, i-ar face pe vecinii noștri de bloc, pe vînzătorii blajini și zîmbitori de la supermarket, pe șoferii vorbăreți de taxi sau pe oricare om ce părea cumsecade, odată atinși de virus, să ne arunce în lagăre și să ne treacă prin toate chinurile iadului, la porunca noului lor Führer. Am avut impresia atunci că sînt protagonist într-un film de groază cu buget redus și am simțit din nou, plutind tăcută în aer, ca o pasăre preistorică de pradă, acea frică rece, paralizantă pe care o credeam dispărută după 22 Decembrie 1989.

5. Acceptarea faptului că răzbunarea oarbă, sinucigașă, este singurul motor care îi mai ține în viață pe cei care și-au pierdut speranța și sînt gata să devină uneltele oricărui șarlatan neaoș, străin sau chiar extraterestru, ce promite că le va oferi sînge de globalist pe străzi, a fost una dintre cele mai triste revelații pe care le-am avut vreodată. Glontele de argint care poate împiedica transformarea frustrărilor omului de rînd în apucături sîngeroase de bestie rămîne doar educația, nu reprimarea post factuală. În societate, precum în organismele vii, unele boli pot fi tratate, însă altele, odată declanșate, chiar dacă nu duc la un sfîrșit imediat, cauzează o agonie lentă și dureroasă.

Tic-tac, tic-tac!

Radu Ciornei

Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.