Ion Iliescu a murit pe 5 august 2025, la vîrsta de 95 de ani. Daniel Apostol, jurnalist specializat pe probleme economice, este director editorial la <Economistul> și editorialist la profit.ro și jurnalul.ro, iar la începutul anilor `90 a lucrat la ”Pro FM” și a avut ocazia să interacționeze profesional cu fostul președinte al României:
”Am avut posibilitatea să fac două sau trei intervenții. Lucram în radio pe vremea aia și eram acreditat la Senat. Am avut, să zicem, posibilitatea asta profesională de a interacționa cu Ion Iliescu. Eram la Pro FM. Am văzut fel de fel de comentarii în primele 24 de ore de la moartea sa. Aș prelua din tot ce am văzut doar două idei. Unu: a fost un adevărat politician, dincolo de politica pe care a îmbrățișat-o, dar a fost un politician, un politician abil, un politician care a știut cum să construiască un partid care s-a dovedit un partid de forță multă vreme în România. Ce vedem astăzi este o umbră palidă a PSD-ului de altă dată, a PDSR-ului de altă dată. Doi: a fost un personaj care va rămîne cu o etichetă de mare controversă în istorie și rămîne ca istoricii să hotărască cît din Ion Iliescu a făcut bine societății și cît din Ion Iliescu a adus oprobiul public. A fost foarte criticat. Există și o cauză în instanță legată de rolul pe care l-a jucat, rolul major pe care l-a jucat în Revoluție și în Mineriade. Dar, aici rămîne Justiția să închidă la un moment dat acest dosar și să ne spună care este concluzia, iar istoricii să ne spună care este concluzia lor.
Pe partea economică s-a băgat și nu. A avut un rol major în primele guvernări, imediat de după Revoluție, cînd la conducerea Guvernului era Petre Roman. Totuși, politicile care s-au inițiat atunci primeau, să spunem, binecuvîntarea, girul conducerii superioare de partid și de stat, adică a lui Ion Iliescu. Cred că dacă e să fixăm niște borne în timp cu adevărat majore, ar trebui să recunoaștem faptul că este primul președinte ales într-o țară care ieșise din ceața comunistă de 50 de ani, unde practica alegerii libere fusese îngropată cu totul și va rămîne în istorie cu această poziție: primul președinte ales al României.
Totodată este și președintele în mandatul căruia România a ales și, la inițiativa sa, s-a semnat o declarație politică de către toate partidele existente la acea vreme, inclusiv de partidul extremist Partidul România Mare, o declarație politică prin care se trasa direcția țării: Uniunea Europeană și NATO. Chiar dacă, în același timp, unii dintre noi spunem că ne-a ținut pe loc cîțiva ani și că am fi putut fi mai repede în drumul pro-european, pro-occidental. Este cert că evenimentele care s-au petrecut la începutul anilor `90 au întîrziat, au dezamăgit Occidentul cu privire la evoluția noastră post-decembristă de după Revoluție, dar tot atît de drept este că dacă nu am fi avut această declarație politică de exprimare a unui vot unanim politic cu privire la direcția României nu am fi avut parcursul pro-european și pro-NATO atît de cert, atît de sigur care a urmat după această declarație”.
