În lumea fotbalului, ani de-a rîndul a circulat ideea că dacă un fotbalist ajunge să joace într-un campionat din lumea arabă, atunci e clar că e terminat. Că odată ajuns acolo și-a luat gîndul de la performanța de orice fel și că încearcă doar să-și asigure o bătrînețe tihnită pe baza salariilor enorme plătite de arăboi. Însă, după ce distinșii purtători de turbane și-au asigurat sclavia unor Ronaldo, Benzema și încă a altora dintre coloși, parcă și calitatea fotbalului din zona arabă a luat ceva avînt. Nu mult, nu mare. Dar nu mai facem bancuri cu cămile care ”tund” gazonul. Asta, în privința fotbaliștilor.
În legătură cu antrenorii, sînt tot mai convins că așa cum pentru fotbaliști era total descalificant să joace în Arabia Saudită, pentru antrenori, ultima destinație profesională în privința calității echipelor pe care le-ar putea antrena este România. Locul predilect al antrenorilor de doi bani a fost multă vreme FCSB, echipa prevăzută din construcție cu un antrenor pe veci, cei numiți ca atare fiind doar caricaturi, slugi ale patronului-antrenor. Fără a avea aceleași apucături cu ale lui Becali, și alți patroni s-au împroprietărit cu panarame de antrenori, selectați pe nu știu ce considerente, dar e ușor să ne închipuim că-s atît de slabi încît nu găseau de lucru în alte părți. Dovada că așa este ne-au adus-o doi portughezi, pripășiți fix la două din echipele de ”Europa”. Primul, ăl’ de la Craiova, era să ne și bată cînd a fost întrebat de mardeala luată de la bulgari, grohăind că ”de 13 ani n-ați ajuns în Champions’ League, ce, vroiați să vă duc eu?”, iar ălălalt, de la CFR Cluj, la întrebarea despre armele cehilor care-i bătuseră pe norvegienii care au măturat cu CFR-ul ne-a lămurit că ”au fost mai buni!”!!! Se naște însă întrebarea: mai proști ca noi or fi pe lume? Ca noi, ăștia care după rebuturi de fotbaliști, am ajuns acum să colectăm și rebuturile de antrenori din Portugalia.
