În deschidere am să spun că nu am jucat și nu joc la păcănele, și că nu mă învîrt în cercuri în care există oameni care joacă la păcănele ori care sînt proprietari de păcănele.
Fiindcă este la modă, și Primăria Suceava a dat drumul la un pseudosondaj de opinie pentru a afla ce gîndește poporul despre păcănele. Poporul sucevean are patru opțiuni: menținerea acestora, dar cu restricționarea strictă (limitarea în apropierea unităților de învățămînt, lăcașurilor de cult, spațiilor verzi și de agrement, imobilelor rezidențiale și instituțiilor culturale) și introducerea unor taxe locale mai mari pentru operatori, menținerea fără modificări, menținerea acestora, dar cu introducerea unor taxe locale mai mari pentru operatori, și eliminarea completă a acestor activități. Sînt exceptate sălile de pariuri sportive și Loteria Națională.
Totuși, ce relevanță are un sondaj de opinie făcut pe Facebook și care este realizat fără a ține cont de vreo normă sociologică? Se bagă și Primăria Suceava în seamă și bagă capul în poza celor care vor să le facă bine oamenilor cu forța. Pe de altă, de ce nu a făcut Primăria un sondaj, așa pseudosondaj cum este el, înainte de a introduce sistemul de licitații pentru parcări? Apoi, ce treabă au doamna Mariana din Burdujeni Sat, care lucrează la coafor, și domnul Valeriu de pe Mărășești, care este pensionar și pierde vremea pe Facebook, cu domnul Giani din Areni, care cînd vine de la service-ul auto la care lucrează are chef să joace la păcănele? Cu ce-i deranjează domnul Giani pe doamna Mariana și pe domnul Valeriu?
În ceea ce privește prezența sălilor de jocuri în apropierea unităților de învățămînt, elevii nu intră într-o sală de cinematograf, și atunci cum să intre într-o sală de jocuri? Dacă vor să vadă un film, de fapt o bucățică dintr-un film, elevii intră pe laptop, iar dacă vor să bage jocuri intră pe telefonul mobil. Referitor la prezența sălilor de jocuri în apropierea lăcașurilor de cult, oricît de tare ar bate jucătorii în păcănele, zgomotul făcut de acestea tot nu ar acoperi sunetul clopotelor și rugăciunile preoților.
Sălile de jocuri sînt activități legale, și nu reprezintă niște afaceri clandestine al căror loc ar trebui să fie prin scorburile copacilor din păduri și prin beciurile caselor părăsite aflate la periferia orașelor foste cîndva miniere. Sălile acestea de jocuri au niște angajați care primesc salarii cu care fac cumpărături. Totodată, salariații plătesc dări la stat, și nu statul le dă lor niște bani în contul ajutorului de șomaj. Proprietarii sălilor de jocuri plătesc taxe și impozite la primării și la bugetul de stat. Cu sumele achitate de sălile de păcănele se fac drumuri pe care circulă și doamna Mariana din Burdujeni Sat, și domnul Valeriu de pe Mărășești, și se plantează copaci în Suceava, pentru ca doamna Mariana și domnul Valeriu să respire un aer mai curat. Dacă sălile de jocuri sînt fugărite în munți, atunci domnul Giani din Areni se refugiază în lumea jocurilor de pe internet. Numai că firmele de jocuri de pe internet sînt de regulă în străinătate, prin paradisuri fiscale, și nu plătesc taxe și impozite nici la București, și nici la Suceava. Așa că ciu-ciu drumuri și copaci de pe urma păcănelelor.
Este o modă tăbărîrea pe sălile de jocuri, dar nimeni nu spune nimic despre hamburgheriile care au invadat inclusiv municipiul Suceava. La tot colțul de stradă se deschide cîte o fast-food-erie dintr-asta, cu baloane și fel de fel de pseudocîntăreți, în aplauzele autorităților și publicului larg.
Hamburgheriile sînt aplaudate, în timp ce păcănelele ar trebui desființate, în opinia unor indivizi care țin neapărat să fie în pas cu moda momentului. Și asta în condițiile în care la păcănele intră din cînd în cînd cîte un jucător profesionist sau amator, în timp ce la hamburgerii mănîncă zi de zi și oameni de toate vîrstele, în special elevii pe care autoritățile vor să-i protejeze de pericolul păcănelelor. Ia să facă Primăria Suceava un sondaj, nu un pseudosondaj, în rîndul medicilor referitor la fast-food, dependență și obezitate.
