Săptămîna trecută, pe 12 noiembrie, știrea zilei pe toate canalele tv românești, dar și pe destule online, a fost aceea că s-a stins, în vîrsta de 88 de ani, Horia Moculescu, un remarcabil compozitor, aranjor și pianist, de numele căruia sînt legate peste 500 de compoziții devenite, în număr considerabil, hituri de notorietate și care au traversat decenii. Le-au interpretat toată floarea muzicii ușoare românești: Margareta Pîslaru, Mihaela Mihai, Aura Urziceanu, Dida Drăgan, Dan Spătaru, Gabriel Cotabiță, Mirabela Dauer, Angela Similea etc. și iar etc. Horia Moculescu a fost nu doar compozitor, ci și un excelent pianist, orientat cu predilecție către jazz, ceea ce reflectă calitatea educației muzicale a aceluia care, pe considerente ideologice, nu a fost lăsat nici măcar să susțină admiterea la Conservatorul din București, drept pentru care a devenit… inginer minier, urmînd cursurile Facultății de Mine din Petroșani! Aveam cîțiva ani, vreo 6 sau 7, cînd l-am văzut pentru prima dată live, în 1959 sau 1960, la Casa de Cultură din Cîmpina, cîntînd la pian în formația de jazz a celebrului toboșar Sergiu Malagamba (cel care a lansat o modă care-i purta numele, ”malagambiștii” fiind cei ce-l imitau, în ciuda regimului!), care ni l-a prezentat drept ”un tînăr pianist de mare viitor”. Pianistul Moculescu a încercat cîte ceva și cu vocea (cea mai cunoscută fiind piesa sa ”De-ai fi tu salcie la mal”), însă în mod evident era afon, chiar mai rău decît Dylan ori Lou Reed.
Pentru mine, Horia rămîne adversarul de peste două decenii la pescuit crap în zona Lebăda – Crișan. Dacă nu ne întîlneam acolo, ne transmiteam prin intermediul angajaților cît cîntărea captura maximă a sezonului. M-a bătut de mai multe ori, însă recordul zonei a rămas al meu: 9 kile! Fir întins, Horia, în rîurile alea de lapte și miere! Sigur e și ceva crap care te aștepta pe tine. (Foto: TVR Info)
