Cum pe cine? Pe fiul lu’ tac’su! Sau pe înfiatul lui Stoichiță, că nici dacă i-ar fi fost neisprăvitul fiu adevărat neterminatului de la FRF, parcă ăsta tot n-ar fi vorbit despre el cu atîta patos de fiecare dată, încît pentru un proaspăt venit aici, pe Terra, din adîncimile găurilor și hăurilor negre din Univers, domnul Edward Iordănescu ar putea părea întruchiparea unei combinații rarisime de genialitate tactică de tip einsteinian sau măcar mourinhian (cred că am nimerit cuvîntul!) cu o imaginație eminesciană sau bobdylănistică (presupun că l-am nimerit și pe ăsta!). Ca să nu rămînă doar la faza de mixtură între astea sau de copie doar ceva mai reușită decît toate originalele menționate, dl. Edward punctează din gros și la capitolul originalitate, aducînd în lumea asta atît de plată a fotbalului românesc un fior cumva lirico-patriotic cum nu am mai pomenit decît la marii rapsozi ai neamului din vremea lui Gică Dej ori a lui Ceașcă. Prins cu fiorul, cred că pe dl. Edward l-a luat totuși gura nițeluș pe dinainte cînd a mugit oarecum fără suport că „am avut parte de o tragere la sorți favorabilă” care „ne conferă șanse reale de calificare”. Iar ca să fie masa cu adevărat bogată, în prelungire a mai dat și un răget năucitor (noroc că și noi, și el, și burlenii, și stoichiții avem memoria fix atît de scurtă cît au ei nevoie!) cum că dacă nu ne califică la Euro se duce… beep! de suflet, cum se zice în popor. Păi nu așa ne fu vorba și tura trecută? Nu zisese la înscăunare că pleacă să facă performanță unde știe el mai bine (la copii, la juniori și în județeană, seria a II-a valorică) dacă nu cîștigă grupa aia de rîsul lumii din Liga Națiunilor?… și unde, spre norocul lui, s-a clasat totuși pe locul IV. Cum, care-i norocul lui? Păi, că n-au fost decît patru. Că dacă erau 10, ocupam locul X, nu vă e clar!? Așa că acum, cu șase echipe în grupă, tare mă tem că celelalte cinci se bat pentru primele cinci locuri. L-ați văzut pe neisprăvit cum povestea el ce mari scule avem de întîlnit? Cum Israelul, această supraputere fotbalistică, are echipă de Champions’ League, iar el, alesul sorții și-al stoichiților și burlenilor, tre’ să facă din Națională o echipă tot cam așa, de… Champions’ League!? Fraților, ăsta fumează? Și dacă da, ce!?
