Resuscitarea lui Dușumică (hai, spuneți-mi că nu-l cheamă așa!) și reamplasarea lui în postul de antrenor la echipa din Cluj devenită rușinea Europei (nu-mi amintesc să mai fi luat așa mardeală, acasă, 0-5, vreo echipă românească în afară de FCSB în istoricul participărilor la cupele europene) m-a făcut să scormonesc puțin prin istoricul de dată recentă al acestei echipe, mai ales că în jurul acesteia au fost mai degrabă scandaluri decît mari performanțe.
Una din enigmele încă neelucidate (de procurori!) este ce mă-sa caută în fruntea unei echipe de prima ligă un fost arbitru care, cu tupeul specific unei bune părți a acestor traficanți de dreptate, a avut grijă să îngroape toate conflictele legate de arbitrajele care au scos-o de vreo două ori campioană pe această echipă fără nici un haz, al cărei joc devenise sub comanda unui Dan Petrescu de neprivit. În plus, din interior au răsuflat în numeroase rînduri trimiteri la arbitrajele pline de ”greșeli omenești” (absolut toate în favoarea CFR-ului). Dar, cum ziceam, cît timp preș. a fost numitul Balaj, gunoiul a rămas ascuns sub preș. La un moment dat, în plin avînt european (unde finalul a fost mereu un fîsss!), acum vreun an și mai bine, s-a aflat că rezultatul strălucitului management a fost o datorie de vreo 25,5 milioane de euro! Drept urmare, competentul Balaj s-a cărat, făcînd loc pentru alt resuscitat, Iuliu Mureșan. Ăsta, după ce a mințit un sezon întreg, a adăugat și el vreo 2 milioane la datorie și s-a cărat și el. Clubul a fost reclamat la TAS și a primit interdicție la transferuri, fiind cît pe ce să fie și exclus din cupele europene. Precum se vede, n-a mai fost nevoie, fiindcă s-a exclus singur! Vă imaginați că în tot balamucul era un element lipsă: numitul Dușumică care, după o primă mardeală în campionat, a spus că el răspunde de rezultate din octombrie încolo! Dar dacă pentru Dușumică anul ăsta octombrie pică prin septembrie!?
