Un conflict de opinii declanșat pe Facebook acum vreo două săptămîni și care a angrenat cîteva persoane dintre care unele chiar au treabă cu muzica, iar altele sînt doar ascultători / participanți la evenimente, m-a pus serios pe gînduri. Totul a pornit de la un comentariu în care mă întrebam, mai degrabă retoric, ce înțeleg din spectacolul la care se duc puștanii ăia care (faptul că majoritatea sînt minori și cărora o bere ilegal îngurgitată le umflă mușchii și neuronii într-un mare fel pare să nu preocupe pe nimeni, nici dintre organizatori, nici din rîndul forțelor de ordine) imediat ce se aud două acorduri pornesc iureșul ăla absolut ilogic, numit ”pogo” din care mulți ies răniți, cu vînătăi, cucuie și zgîrieturi (în varianta ”soft”, fiindcă nu de puține ori am văzut și fracturi în toată regula ori sînge curgînd din belșug, cel mai adesea din nas ori arcade), apoi, accidentați sau nu, îi vezi atîrnînd prin vreun colț, unii adormiți, alții vomînd, după care cad în somn adînc, epuizați și fizic, și psihic. Am întîlnit asemenea comportament la mari concerte rock (să amintesc doar Iron Maiden, Whitesnake, Aerosmith, Ozzy) unde pînă să apară artiștii, ăștia micii erau deja terminați. M-am întrebat mereu, a doua zi după vreun concert din astea, dacă ăia știu unde au fost sau dacă mai au curaj să-și declare dragostea pentru artiștii în cauză, după ce i-au tratat efectiv cu dosul în seara precedentă.
Interesant e că au sărit pe mine nu doar ăștia mici și năuci, ci ditamai adulții, pe care i-am întrebat și atunci, și o fac și acum: mă, dacă chiar sînteți atît de mari fani pogo, de ce naiba nu vă băgați, mă, și voi acolo, în cerc, să luați în burțile alea (care multora vă atîrnă de ani buni) niște coate, umeri, șuturi!?
Toată această falsă susținere a unui tip de prosteală arată doar cît de falși sînt o bună parte dintre noi, încercînd fraudulos să legitimeze o tîmpenie la care se prefac că aderă trup și suflet. Băăă, la concert vii să-ți umpli sufletul de frumos, nu trupul de vînătăi. Ce nu-i clar?
