Jocurile și istoria

Din păcate, nu există o preocupare pentru cotele înalte de pe piața online a jocurilor istorice sau strategice. Istoricismul cu aspect ludic propus de unele titluri, videoclipuri sau seriale stîrnește îngrijorarea psihologilor. Majoritatea jocurilor de război, unele videoclipuri sau seriale de pe YouTube stilizează sau distorsionează trecutul pentru a îmbunătăți abilitățile jucătorilor. Ele folosesc ficțiunea, caută distragerea atenției, fără a proiecta în mod direct ideologii conținutului lor. Ele stilizează figurile de război cu toate stereotipurile naționalistului erou. Pentru un istoric al războaielor, arhiva este un loc sacru, plin de comori de descoperit.

Procentul de abonați la site-urile de streaming de conținut și la televiziunile cu abonament l-a depășit, pentru prima dată, pe cel al gospodăriilor din oricare țară UE. Majoritatea acestor producții își plasează acțiunea în trecut, așa cum este cazul jocurilor video precum ”Genshin Impact”, care are 70 de milioane de utilizatori în întreaga lume. El conține o opțiune de joc numită „reminiscență a trecutului” și oferă fiecărui participant diverse moduri de luptă. Fiecare dintre ele este inspirată de legende și folclor în care sînt recreate diferite scenarii prin care se călătorește în Evul Mediu. Pe tot parcursul jocului sînt doi frați care dau naștere intrigii. Ei sînt jucați pe milioane de dispozitive îndeplinind în același timp vechea funcție a poveștilor clasice și dezvoltînd povestea prin intersecția cu personaje reale, precum ”Cidul” sau ”Ioana d’Arc”, în timp ce se dezlănțuie pasiuni, violență, dragoste, răzbunare, vanitate, lăcomie… marile teme ale umanității, adaptate locațiilor fiecărui tip de jucător, la nivel planetar.

Abilitățile de luptă sînt trăsături culturale care variază de la mitologia nordică la mitologia japoneză, în special manga, al cărui mod de a citi se rupe complet de povestea clasică. O narațiune vizuală care împrumută utilizatorului un trecut glorios prin fiecare scenariu, segmentat pentru fiecare țară și grup de jucători. Memoria de joc creează amintiri comune într-o comunitate virtuală.

God of War”, un alt joc video binecunoscut, reunește mitologia nordică și spartană într-o glorificare a războiului și a răzbunării personale, elemente prezente și în jocurile de strategie precum ”Civilization”. Acest joc constă în dezvoltarea unei serii de civilizații din preistorie prin război, politică și diplomație. Jucătorii pot alege modelul de guvernare – de la o dictatură militară la o teocrație – sau se pot învinge alți jucători prin știință și tehnologie.

Futuristul Valorant împinge jucătorul să utilizeze arme și să dezvolte abilități de ultimă generație, pentru a realiza misiunea de supraviețuire a unui singur jucător.

Lumea virtuală are coduri care sînt foarte diferite de benzile desenate. Romanul grafic a revoluționat chiar modul de înțelegere a războiului și al dictaturii, avînd ilustratori ai unei generații care au vrut să readucă la viață bărbați și femei uitați ai istoriei. Un trecut pe care au vrut să-l scoată la lumină și să-l împărtășească. Jocurile au doar o funcție ludică, navighează pe suprafața trecutului pentru a satisface pofta de distracție.

Problema constă în crearea unui obicei, a unui limbaj vizual, capabil să transforme căutarea informației în căutarea Graalului. Cheia stă în ușurința digerării conținutului – cu cît este mai simplificat, cu atît este mai eficient. Idei rapide, clare și simpliste pentru a capta atenția într-o lume suprasaturată de informații și stimuli.

Pentru adolescenții zilelor noastre, un videoclip, un documentar sau o serie sînt purtători de adevăr mai mult decît un manual.

Acest nou istoricism cu aspect ludic nu poate fi combătut, nu poate fi criticat în spațiul cibernetic cu regulile unui joc, ci, mai degrabă, prin menținerea rigorii și a suscitării interesului pentru verificarea datelor. El trebuie să stîrnească dorința de a investiga, încurajînd curiozitatea și imaginația istorică prin noile tehnologii și forme de învățare. Să nu uităm un fapt: revizionismul contaminează oricare generație.

Geo Alupoae, critic de teatru