În cele peste șapte decenii de existență consumată în țara asta prost făcută, pe baza multiplelor experiențe trăite în cele mai diverse și mai contrastante medii imaginabile, am ajuns să pot afirma cu tărie că nimic important, frumos, lăudabil, nu se poate realiza decît cu mult efort, cu multă dorință de reușită și neapărat cu foarte multă dragoste. Dacă acest tip de motivație este înlocuit cu ranchiuna, ura și dorința de a vedea capra de peste drum crăpînd, rezultatele nu pot fi decît nenorocite, chiar dacă unele din ele se pot confunda temporar cu performanța, cu reușita.
Pe de altă parte, mai ales în fotbalul românesc, s-a inventat procedeul ”vopsirii” unora oarecum vandabili, în scopul măririi cotei de piață. Ochiul meu de spectator cu stagii îndelungate însă nu poate fi păcălit, astfel că ori de cîte ori am auzit de cîte un potențial transfer pe sume nefiresc de mari, am devenit mult mai atent la prestațiile celui în cauză. Țineți poate minte că nu m-au dat niciodată pe spate vopsiții de genul Chichireș, Coman, Tănase sau Stanciu, niște mediocri, adesea ridicoli, pe care niște fraieri au dat bani, după care n-au știut cum să mai scape de ăștia care n-au lăsat nici o urmă pe nicăieri. Ultimul sosit pe listă: Louis Munteanu, cică cel mai cel dintre fotbaliștii români în viață! Fapte: golgheter în Liga lui Iorgulescu, ăla care nu există! A dat nu știu cîte goluri în meciuri cu Slobozia, Buzău, Sibiu. Cînd să dea pe el niște italieni cică 30 de milioane, a dat CFR-ul numai vreo două! Apoi, la Națională s-a dus ca să se accidenteze. După care a plecat la Under 21, zicînd cu toată ura, ranchiuna și frustrarea care îl ”motivează” că o să le arate italienilor ce fraieri au fost că n-au dat banii pe el. Și le-a arătat! Ce? Cum ratează ditamai golgheterul, ca un papagal, un penalty în cel mai important moment al carierei lui! Care viitor? Care fotbalist? O panaramă care-și va încheia cariera ori la stîna lui Gigi, ori la Ludogorets, ceea ce ar fi deja mai mult decît îl cred eu în stare!
Doru Popovici
