…în grădină am o floare. Nu ține. Aia cu ”Floarea din grădină” era (habar n-am dacă mai este încă…) în alt film. În ”filmul” nostru e vorba de Festivalul ”Cetatea de rock a Sucevei”, la care vă invit încă de pe acum, deși el va avea loc între 22 și 24 august, ceea ce este absolut încîntător, în ideea că 23 august, sărbătoarea comunistă supremă, pică exact la mijlocul ediției de anul acesta.
Pentru cei care, din cauza (sau datorită!?) vîrstei n-au apucat acele vremuri, poate părea absurd ceea ce voi depăna azi, aici, într-un moment de nostalgie, însă vă jur că este absolut real. Așadar, în anii comunismului, muzica normală, americană și englezească, era practic interzisă. Singurul radio existent (Radio București, actualul Radio România) transmitea muzică fie românească, fie din țările socialiste (rusească, bulgărească, cehească), iar din restul lumii erau acceptate cîteva nume și ceva melodii de prin Franța și Italia. Sîmbăta, în emisiunea ”De la 1 la 5”, cam o dată pe lună, se putea asculta cîte o piesă (rar două) englezească. Iar TVR nu avea, ani de-a rîndul, nicio melodie străină. Nu vorbim de anii `80, cînd întreg programul TVR avea două ore, de la 20 la 22! Ciudat e că au scăpat să concerteze cîteva nume importante, la concertele cărora am fost la București: Suzi Quatro, Jose Feliciano, Middle of the Road, chiar Boomtown Rats și Procol Harum (la aceștia din urmă am fugit din armată ca să-i văd la Polivalentă, în 1976, și am fost dat dezertor! Pe cuvînt de onoare). Muzică ascultam la Radio Europa Liberă (”Metronom” cu Cornel Chiriac, de la ora 17.05 zilnic), iar seara la Radio Luxemburg și Monte Carlo. Ciudat, existau cluburi și discoteci, dar pînă și aici play-listele trebuiau avizate de Comitetul de Cultură și Educație Socialistă, unde cîte un idiot care n-avea habar de muzică punea ca boul o ștampilă!
Istoria comunismului trebuie introdusă obligatoriu în școli, pentru a nu se mai repeta vreodată acest genocid spiritual. (Foto: Past Daily)
