În peisajul de dincolo de gazon din fotbalul nostru cît se poate de românesc, pe lîngă personajul cu trăsături de unicat numit Valeriu Iftime am avut o bucată de timp impresia că își mai face loc încă unul cam din aceeași categorie, adică dotat și cu multă minte, și cu vocabular din mai mult de șase cuvinte (cît au mai toți ceilalți în sărăcăciosul lor bagaj), și cu eleganță și bun simț în atitudine, în exprimare și în relația cu colegii de ”meserie” (ei, glumesc!, cum naiba să fie chiar o meserie aia de patron de gașcă de neisprăviți!?).
E vorba de domnul Șucu, devenit patron la Rapid București de ceva vreme. Asemănarea cu Valeriu Iftime merge încă mai departe, ambii fiind angrenați și în politică, locul unde Valeriu Iftime înregistrase deja o strălucitoare victorie împotriva rapidistului: Șucu nu a fost finalmente nominalizat la alegerile pentru Primăria Capitalei, după ce părea mare favorit pentru o vreme, în timp ce Valeriu a cîștigat președinția Consiliului Județean Botoșani, deși aparent șansele sale erau minime. La vreo trei – patru luni distanță, Botoșaniul lui Valeriu i-a mai dat o lovitură, 2-0, rapidistului Șucu, tot în condițiile în care ăla părea mare favorit! După asta, deși logic ar fi fost ca d. Șucu să ceară iertare galeriei și lui Neil Lennon (gonit după ce făcuse tot atît cît… n-a făcut nici Șumudică!) și să-i administreze clownului (Șumi, lasă-ne!) vreo cîteva crampoane fix… acolo, domnia sa a behăit cam în limbaj de galerie ceva de genul: ”Alături de Șumudică pînă la moarte!”. Păreai om serios, domnule Șucu. Da` știi care ți-e norocul? Că n-o să stai totuși prea mult lîngă clown: moartea echipei e mai aproape decît crezi!
