Bazaconia aia de meci în care ai noștri nu au jucat, după o bucată bună de timp, absolut nimic, are o explicație cît se poate de plauzibilă: cum să joci dacă în față nu ai pe nimeni!? Altfel spus, adunătura aia de băieți frustrați, nervoși și predispuși la toate golăniile imaginabile, care se prezintă pe diverse terenuri de fotbal prea primitoare doar pentru a-și etala revendicările care de fapt nu prezintă nici un interes pentru nimeni, reprezintă o entitate, presupusă a fi o țară, și un popor alcătuit din niște grupuri etnice aparținînd mai degrabă țării vecine, Albania, pe care în mod strict oficial, Guvernul Republicii România nu le recunoaște! Dacă adăugăm și că din cei 1,5 milioane de locuitori ai presupusei republici Kosovo circa 90% sînt de religie musulmană, avem o explicație parțială a stării lor de permanent stres în raport cu vecinii, cu organismele internaționale, ba chiar și cu bunul simț și cu civilizația pe care e clar că nu le au nici în vocabular, darămite în comportament! Plecarea lor de pe teren, mîrlănesc-provocatoare și sfidătoare, a fost sancționată de UEFA conform regulamentului, cu meci pierdut: 3-0 pentru România. După cît mă duce pe mine mintea, asta înseamnă că mîrlanii n-au avut motive de abandon, că dacă ar fi avut cîștigau ei cu 3-0, nu-i așa! Au pretextat discriminare, xenofobie, rasism din partea spectatorilor. Care n-au existat, din moment ce kosovarii au pierdut la ”masa verde”.
Păi, atunci de ce morții și răniții ei de decizie îi amendezi pe ăia din tribune, dacă tot ai hotărît că nu s-au făcut vinovați de ceea ce au grohăit kosovarii că ar fi făcut!? Logica UEFA este la fel de cretină ca decizia indivizilor din țara nimănui de a ieși de pe gazon.
