… și pe noi cui ne laaași!? Că virgulă cînd l-am auzit pe dl. Rădoi declarîndu-și aproape hotărîtă haiduceala, zău că mi-a venit automat în minte imaginea bocitoarelor (știți dv., cei cu Facebook, tarifele alea care circulau pe la începutul pandemiei, dintre care l-am reținut pe ăla cu „tăvălit la buza gropii, rupt bluza, smuls părul din cap – 500 de lei”), precum și a poporului de microbiști (care sîntem!) rămas fără tătucul care să ne ducă spre noi culmi de progres fotbalistic, spre „succesuri” tot mai răsunătoare, spre umilit forțe precum Malta chiar cu 1-0, și spre smuls din cînd în cînd un egal la fel de umilitor (pentru ei!) cu Andorra ori San Marino, iar dacă e și cu gol înscris e ca virgulă cînd am fi cîștigat! Ei, foarte tare mi s-a părut argumentația domnului Mirel Rădoi referitoare la lăsat căruța fără birjar în mijlocul curentului (e clasicul „Don’t change horses in the middle of a stream!” – „Nu schimba caii în mijlocul șuvoiului”, e și zicală, e și un hit enorm, dar nefiind manea ca s-o priceapă și Mirel, e mai greu de pătruns mesajul), anume că poa’ să ningă, poa’ să plouă, i se rupe fix în două! Și cumva ne cam pedepsește fiindcă nu l-am lăudat destul cînd ne băteau islandejii! Pe bune: nu glumesc, așa a grohăit domnia sa! Că, adică de ce ziariștii care îl laudă acum nu l-au lăudat și cînd ne băteau Islanda și Armenia, și că de aia el se cară fix acum! Adică în plină glorie, după ce în sfîrșit a bătut și el, chinuit, tot Armenia, deci e ca un fel de pedeapsă! Cică e șucărit că a fost judecat după rezultate? Mămicuțule, ești cu capul!? Da’ după ce să te judece, mînca-te-ar nenea? După costumul Armani? După mașina Maybach? După frizură? După tatuaje? Bă băiatule, păi după studii am renunțat de mult să te mai judecăm, că n-avem ce judeca, da’ nici după rezultate!? Aaaa, ar mai fi ceva: după tupeu. Dacă ne hotărîm, ai cîștigat! După tupeu ai nota 10 cu felicitări, diplome Honoris Causa și ești propus și la Nobel! Mă rog, eu te-aș propune sub deviza: Mirele, Nobel ești!
