Am mai pățit tot așa și cu Becali, cu Mircea Sandu, Mitică Dragomir și încă alții: mi-am propus și mi-am promis să nu mai scriu despre ei, ca urmare a unor întîmplări de-a dreptul oribile. De fiecare dată m-am simțit obligat să revin, întrucît indivizii mai inventau cîte ceva care ar fi fost păcat să nu fie salutat măcar cu o miștocăreală, dacă deontologia nu ne permite să înjurăm în scris. Și mereu m-am întrebat dacă procedez corect sau dacă nu cumva sînt eu sărit de pe fix și exagerez. Exact în aceeași situație mă aflam pînă zilele trecute și în raport cu numitul Dușumică (demonstrați-mi că nu-l cheamă așa pe cel căruia în general i se spune Șumudică), pe care de multe ori mi-am propus să nu-l mai bag în seamă. Mi-am reproșat uneori că numindu-l „clovn” exagerez. Sau poate că-l înnobilez cumva nemeritat băgîndu-l în aceeași categorie cu clown-ul (pe ăsta îl scriu englezește, că doar a jucat o vreme la Chelsea!) Dan Petrescu.
Numai că zilele trecute, Daniel Niculae, președintele Rapidului, a gîndit și a acționat exact ca mine, scriind despre același grotesc personaj: „Clovnul a evadat! Opriți clovnul!”. M-am liniștit: nu sînt chiar tîmpit, din moment ce și alții văd în el aceeași arătare. După recitalurile sale de un mîrlănism inconfundabil și inegalabil găzduite de Digi Sport (unde am înțeles că mîrlănoiul are chiar contract), faptul că Rapid i-a urat drum bun și noi succese pare un pas mare către însănătoșirea fotbalului românesc. A fost un fotbalist mediocru și este un antrenor de doi bani.
Totuși, dacă n-ar fi fost implicat în fotbal, ce s-ar fi ales de Dușumică? Am găsit răspunsul: ar fi fost varianta masculină de mahalagioaică perfectă, țața blocului, bîrfitoarea străzii. Ptiu!, bine că s-a ținut de fotbal!
