S-a mai încheiat o ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă, un eveniment major în lumea sportului la nivel planetar, pe care indiferent din oricare unghi l-am privi, ne iese doar că România nu aparține acestei planete. Sau mai rău: că deși este de pe această planetă, e amplasată pe partea unde bate încontinuu soarele, cumva geamănă cu partea întunecată a Lunii, numai că… invers! Vreau să spun că dacă ne luăm după rezultatele și evoluțiile așa numiților sportivi care reprezintă România la evenimentul sportiv de nivel maxim dedicat sporturilor pe gheață și pe zăpadă, ai crede că Sahara începe în Maramureș și se termină în Bărăgan. Că ”munții noștri aur poartă” e versul vreunui pacient de la Obregia care știe doar ce zace în străfundul munților și care n-are habar că tot ei, munții, poartă și pe creste ceva: zăpadă! Iar ăștia trimiși acolo să tîrîie steagul țării la ceremoniile de deschidere și de închidere par niște turiști rătăciți în peisaj, pe care i-a păcălit vreo agenție de turism care le-a luat banii de un sejur în Hawaii, dar i-a trimis în creierul munților pe care ei i-au urît de cînd mumele lor i-au zămislit.
Cu ceva ani în urmă, Ministerul Sporturilor a vrut să desființeze federațiile de sporturi de iarnă care tooot halesc bani de la Buget fără să producă nimic. Se pare că n-a reușit, din moment ce paraziții bugetofagi continuă să tragă pentru locurile 17 sau 85, pe care cînd le obțin, niște mînjiți din presa aservită ni le prezintă drept mari performanțe. Dacă reușesc să nu-și rupă gîtul e ca și cum ar cîștiga aurul! Rămîn momentele de neuitat, din antologia umorului cretin, cum ar fi schioarea româncă de la slalom special, care a concurat… vreo 18 sutimi de secundă, adică pînă la prima poartă, unde s-a împiedicat de primul stîlp de ghidaj! Prezența românilor a fost o demonstrație de mișto. De noi înșine! Și de banii de la Buget.
