Doar lătratul

Cei care citiți constant această rubrică știți foarte bine că eu în general sînt smucit și că obiectivitatea îmi este complet străină atunci cînd scriu despre lucruri și personaje pe care le îndrăgesc, precum Real Madrid, Ronnie O’Sullivan, Ronaldo, Lewis Hamilton, și lista poate continua, întrucît în lumea asta largă a sportului (iar eu urmăresc aproape toate sporturile, ba încă și în cantități imense…) chiar ai pe cine îndrăgi.

Pe de altă parte, smucitul din mine nu ezită să dea de pămînt cu oricare din marile mele iubiri, dacă asta chiar o ia pe arătură și se cere măcar atenționată, dacă nu de-a dreptul desfigurată! Pe Gică Hagi l-am iubit ca fotbalist exact atît cît merită, adică total. I-am urmărit cu răsuflarea tăiată absolut toate meciurile, fiind adesea vrăjit de realizările lui, ceea ce m-a făcut să-l plasez din toată inima pe locul II în ierarhia mea de suflet, pe primul aflîndu-se veșnic, fără a putea fi contestat vreodată, unicul și fantasticul Nicolae Dobrin. M-am bucurat cînd Gică a fost numit selecționer atunci, în 2002, iar ratarea calificării la Mondial nu i-am imputat-o niciodată. Totuși, constatarea că fără nițică experiență nu poți deveni direct selecționer cred că a fost valabilă atunci, dar și acum, în cazul Rădoi. De aceea, cînd Rădoi a zis că pleacă, m-am bucurat și am zis că acum (abia acum) e vremea lui Hagi, mai ales că el a dat de înțeles în timp că tare și-ar dori asta. Ba chiar a mîrîit cam la fiecare nouă numire de selecționer, deci era clar că asta și-ar dori. Ei bine, Moșul i-a adus darul. I l-a pus chiar în ghete. Iar Gică, în loc să încerce să ne aducă bucuriile pe care chiar le așteptam, a început să se fandosească, să o dea cotită, să ne bage în ceață cu incompatibilitățile și alte prostii pe care poate le-ar crede prichindelul ăla de 15 ani de la Națională, finul Nea Gigi și alți „armîni de-ai noștri”, dar nu și omul normal, adult și întreg la cap.

M-am lămurit: lui Gică, exact ca lu’ fină-su’, Gigi, deși nu-s „cîini”, lătratul le e mai drag decît eventuala bucurie a suporterilor. Să fie sănătoși și să-și vadă de marile lor realizări: clubul din comuna Ovidiu, respectiv vînzarea FCSB!