Am mai pus întrebarea asta și în alt context, ba chiar i-am întrebat și pe unii dintre candidații la Parlament în interviurile electorale de ce la noi, de multă vreme încoace, campaniile electorale nu mai beneficiază și de spectacole/concerte, care altădată erau o importantă componentă propagandistică. De pildă, popularitatea lui Nelu Bălan (și implicit numărul voturilor de care a beneficiat) a crescut după ce i-a adus să cînte pe Azur în Burdujeni și pe Voltaj în fața Casei de Cultură.
Cică la noi nu știu ce lege (evident, una tîmpită!) interzice concertele electorale. Evident că s-a găsit o mînă de deștepți pe la Parlament care să clocească așa ceva, apreciind un concert ca pe o mită electorală, punînd astfel egalitate între spectacol și gălețile ori pungile cu făină care se dădeau cîndva în preajma alegerilor.
În SUA, nimeni și nimic n-a împiedicat-o pe Kamala să se folosească (mă rog, la urmă a ieșit ca în bancul cu milițieni: Și la ce i-a folosit!?) de Taylor Swift, ale cărei istericale pro-Kamala au avut taman efectul invers, da-i-ar Dumnezeu sănătate și tot mai multe hituri!
Revin în România, unde cîntăreții și grupurile, exceptîndu-l, desigur, pe Tudor Chirilă (care are nu opțiuni, ci fixații) se feresc și să-și exprime preferințele la vot, pentru a nu supăra pe vreunul care, ajuns primar pe undeva, i-ar putea totuși chema la vreo chermeză cu public. În acest context, am rămas surprins să o revăd pe Dida Drăgan (cei mai tineri nici n-aveți de unde-o ști, că nimeni n-o mai difuzează!) făcîndu-i campanie (doar vorbită, nu cîntată, adică într-un clip mai mult religios) domnului Georgescu. Ciudat, spre deosebire de Kamala și Swift, cuplul Georgescu și Dida chiar a cîștigat un tur, deși votanții lui habar n-au cine-i Dida.
(Foto: Contacte Culturale)
