Da’ fotbaliști cînd aducem?

Hai, vă rog frumos, spuneți-mi dacă și dumneavoastră simțiți ceea ce simt eu, anume că toți jmecherii ăștia bătrîni, dar și cei mai tineri, desigur, porecliți (ei între ei, că mie-mi vine să-i numesc doar pîrnăiași, de două feluri: care au făcut și, respectiv, care vor face!) „oameni de fotbal” sau, în varianta încă mai hard, „investitori”, și anume că ăștia fac continuu mișto de noi. Vă rog din nou, încă și mai frumos, să-mi spuneți cînd a investit vreunul din ei ceva bani, în felul în care o fac cei din lumea normală (adică niște milioane de dolari/euroi) în vreun fotbalist, fie el și trecut de prima tinerețe. Nu vorbesc de cei ca Ronaldo, Sergio Ramos, Ibrahimovici, care și săriți bine de 30, ba unii chiar și de 40 de ani, costă tot cu zecile de milioane, ci de vreunii d-ăștia mai blînzi la preț, de vreo 5,7,8, pînă-n 10 milioane… Panaramele astea nu doar că nu dau nici un leu pe jucători (că de aia și vedem monstruozitatea aia de fotbal), dar ei doar „creditează” cluburile pe care se prefac că le patronează, și la urmă mai cer și dobînzi de milioane la „investițiile” lor de 0,00 lei! Mi se face deja greață cînd în fiecare pauză între sezoane tot mănîncă unii la ciuperci despre ce bici de echipă (care să și plesnească!) vor face ei, iar cînd începe treaba vezi că au dat pe mai degeaba vreo 2-3 muhaiele și au adus, de aceiași bani (adică 0,00!), încă alte muhaiele! Era să mor de rîs săptămîna trecută cînd primele două cluburi românești, CFR și FCSB, se dădeau de ceasul morții pentru un jmecher, oarecum francez, dar de fapt algerian, care cică ar fi cel mai bun jmecher care a călcat pe gazoanele patriei: s-a cărat de la ăia ca măgaru-n ceață și a reapărut după vreun an la ăilalți, ca salvator virtual! Între timp, a pus vreo 8 kile de șuncă, nejucînd pe nicăieri. Dacă nu i-ați auzit pe alde Bursucu’ și Oieru’ elogiindu-l pe jmecher („cel mai bun atacant care a călcat pe la noi!”) puteți crede că am luat-o eu razna. Pe bune: dacă jmecheru’ ăsta e chiar cel mai bun din cîți ne-au bîntuit, e groasă, fraților! Și fără leac. Nu știu cît i-a dat Oieru’ ca să-l ia la stîna lui. Oricît de puțin ar fi dat, e oricum prea mult. Problema e: da’ fotbaliști cînd aducem?