Sînt deja destui ani de cînd prin ligile inferioare bîntuie o pseudoechipă de fotbal (de fapt, de pseudofotbal!), care poartă, prin hotărîri judecătorești, numele de „Steaua” și care și-a însușit în mod perfect fraudulos niște chestii de la adevărata Steaua, adică palmares, stadion și Dumnezeu mai știe ce. Steaua aia, care avea/are în lot fotbaliști, care are chiar și în acte tot ceea ce e necesar, legislativ și regulamentar, pentru a practica fotbalul profesionist, a fost deposedată de chestiile alea din ambiția unuia care se laudă că e jurist (l-a căutat cineva la acte pe Talpan ăsta? N-o fi cumva „jurist” de pe la Spiru Haret, că după apucături mie așa îmi pare…) și care, ca orice individ proțăpit în vreo funcție în care lui i se pare că a devenit buricul pămîntului, a găsit pe unii de aceeași teapă (și cred că și cu aceleași „studii”, pe la Spiru Harem, sau cum i-o zice…) care i-au dat acestuia cîștig de cauză. Într-o lume normală, Talpan ar fi fost și acum pe toloaca natală, păzind pînă la adînci bătrîneți gîștele din bătătură. Individul asta de „Steaua”, pe lîngă care, în timp, s-au pripășit fel de fel de frustrați, de teapa lui Lăcătuș, nu e o echipă, ci o adunătură. De ce joacă, dacă tot n-are drept de promovare, e o altă problemă, pe care ar putea-o soluționa cei de la FRF și o echipă competentă de psihiatri.
În Cupa României, panaramele poreclite „Steaua” s-au făcut de tot rîsul contra U Cluj, de la care Chipciu, stelist din vremurile normale, a zis că aia nu e echipă, că are tricouri „fake” și că joacă pe o fantomă de stadion. V-ați uitat atent la Talpan? Așa-i că și el pare că s-ar simți bine îmbrăcat cu un cearceaf?
