Închei aici cronica Festivalului de Blues de la noi de acasă, fiindcă din numărul următor veți citi, cred că tot în trei episoade, ceea ce se va fi petrecut la Festivalul de la Brezoi, unde, chiar dacă nu vine Beth Hart (pe motiv de boală), vor fi prezente niște nume ”grele”, pentru mine cel mai important fiind cel al veteranilor The Animals, pe care numai la Blues nu mi-aș fi închipuit că voi apuca să-i vad!
Ultima zi la Suceava a însemnat o deschidere cu trei nume mai puțin atinse de celebritate: grupurile sucevene Amaeba și Venus, și botoșăneanul Robert Condraschi Band, apoi o inițiere în ”guitar tricks” cu Alexandru Gavril, după care seara a fost deschisă de grupul Help, prieteni vechi, în care chiar nu-mi amintesc să-l fi văzut și pe Joe Rusi pe vremuri. Dar dacă au spus-o ei, îi cred, mai ales că Joe / Mircea Rusi li s-a alăturat pentru partea finală a recitalului și zău că a fost încîntător. John Montana, devenit o prezență constantă în România (desigur, la Suceava, dar anul acesta va cînta și la Brezoi), a fost parcă mai bun decît data trecută, urmat fiind de Sugar Queen Blues, americanca stabilită cîndva în Asia, iar acum în Olanda, ceea ce face ca sound-ul grupului să fie un melanj de stiluri pe un fond funky dominant, absolut minunat.
Finalul, firește, a aparținut coloșilor autohtoni Rareș Totu și A.G. Weinberger, care au decis să-și serbeze cei 120 de ani de viață (cîte 60 de căciulă!) printr-un spectacol comun intitulat ”Lineage Reloaded”. Numai că produsul lor muzical… n-a fost bun. A fost perfect! La mulți ani, dragilor, vă așteptăm mereu! Iar ție, Bobby, mulțumiri eterne. Sînt cele mai frumoase zile din an, an de an! Păcat că numai trei.
