Ce rău va fi cînd o să fie bine!

Una din opțiunile logice pentru numărul de săptămîna asta al Jupânului ar fi fost să amîn cu o zi predarea articolului, astfel încît să prind și meciul naționalei cu Germania. Am însă un sentiment că ar fi fost fără sens, întrucît din declarațiie de pînă joi, cu 24 de ore înaintea meciului, îmi este limpede că nici prin minte nu ne trece să încercăm să producem surpriza, ci ne pregătim să fim din nou căcănarii de altădată: să nu ne bată rău, că de fapt n-avem șanse, iar meciul cu adevărat important pentru noi e ălălalt, de luni, cu Armenia (mamă, în ce hal am ajuns!), la care obosiții noștri tre’ să fie mai odihniți decît împiedicații ăilalți. Așa că m-am gîndit să las să treacă ambele viituri și abia după aia să vedem ce mîl ne-au lăsat prin bătătură.

Între timp, la intern, s-au întîmplat întîmplări. Una ar fi cea căreia i-a căzut victimă (din nou!, a cîtă oară?) FC Botoșani, care ar fi cîștigat, chiar dacă după un meci prost, la Clinceni, cu panarama de pe ultimul loc, care pînă în acel moment reușise 2 puncte din 10 meciuri. Noroc că a apărut un maimuțoi cu fluier, secondat de un derbedeu cu steag (pe care evident că nu s-a învrednicit să-l fîlfîie), ambii înscriind practic golul egalării pentru Clinceni, cu contribuția tot penală a unui golan argentinian care a izbit mingea cu mîna, fix dintre tîlharul cu steag și borfașul cu fluier. Gol valabil, au zis nemernicii, furîndu-i Botoșaniului 2 puncte din 3 și pricopsindu-i pe împiedicații de la (ptiu!) Academica cu un punct, de sufletul noii achiziții de acolo, reputatul lătrău Ionuț Chirilă, pe care doar lătrăul de frate-su l-o fi crezînd antrenor. Nu-i de mirare că la sfîrșit Ion Crăciunescu rîdea cu lacrimi și a mai spus o dată (a 712-a oară, cred!) că numai fraierii ar putea crede că introducerea VAR, amînată cu anii exact pentru a da liber la jafuri, ar introduce cinstea pe gazoanele patriei. „Să vedeți după ce se bagă VAR la ce hoții or să se dedea ăia din camera aia!”. Ceea ce zău că îmi sună logic: în fond, ori de cîte ori ne așteptăm la ceva bun, de fiecare dată intrăm mai adînc în rahat.