Povestea Basorelief nu s-a oprit la “Ploaie în Macondo”. În 2015, Eduard Bălașa și Dan Stesco “Polymoog” au început să lucreze la un material nou, care avea să se contureze încet, departe de ritmul obișnuit al unei producții discografice. Au urmat ani de înregistrări, colaborări și schimburi de fișiere, iar pandemia avea să schimbe și mai mult felul în care muzicienii puteau lucra împreună. Așa s-a născut, treptat, “Trinity”.
Pandemia a schimbat radical modul în care lumea lucra. Pentru Basorelief, însă, această distanță nu mai era o noutate. Proiectul funcționa deja prin colaborări la distanță, iar perioada de izolare a devenit, paradoxal, momentul în care albumul a putut fi dus la capăt. “Trinity” a fost finalizat în perioada pandemiei, într-un moment în care lucrul de la distanță devenise nu doar posibil, ci obligatoriu.
Unul dintre punctele de plecare ale proiectului îl reprezintă arhiva lui Doru Căplescu, trompetist important al Basoreliefului în perioada de început. Ulterior, Căplescu avea să devină compozitor și un utilizator experimentat al sintetizatoarelor și computerelor, interesul său pentru tehnologia digitală influențîndu-i, într-o anumită măsură, și pe ceilalți membri ai formației.
După moartea sa prematură, în 2003, Eduard Bălașa a păstrat o parte importantă din arhivă: sunete, samplinguri și alte materiale. Acestea aveau să fie folosite, mai tîrziu, în încercările (și reușitele!) de a construi piese noi.
Este una dintre cele mai frumoase legături dintre vechiul și noul Basorelief: un muzician care explorase tehnologia cu mult înainte ca aceasta să devină parte firească a producției muzicale ajunge, indirect, să participe la apariția unui album realizat prin mijloace digitale.
Lansat la 2 decembrie 2022, “Trinity” este compus integral de Eduard Bălașa și Dan Stesco. Dacă în anii ’70 componența Basoreliefului se modifica permanent, în jurul nucleului format din Vrabete, Bălașa și Bițulescu, “Trinity” reia, într-un fel, aceeași filozofie a unei formule deschise, construite în jurul colaborărilor muzicale. Iar aici, prezența lui Iulian „Mugurel” Vrabete este esențială. Nu putea lipsi tocmai el, unul dintre oamenii care au pus bazele Basoreliefului cu peste patru decenii înainte. Liniile sale de bas, complexe, precise și atent articulate, dau albumului o fundație ritmică și armonică solidă, dar și acea libertate de mișcare care lasă muzica să respire și să se dezvolte. Alături de el, îi regăsim pe Andrei Ilie la baterie, Vincențiu Mantu – fiul lui Nicu Mantu, flautist al Basoreliefului între 1979 și 1982 – la flaut și saxofon alto, și Viorel Sîrbu la trompetă și fligorn. Lor li se adaugă cîntăreața cu origini congoleze Julie Mayaya, care interpretează în ”lingala”, limba vorbită în zona Kinshasa, o urare adresată unui nou-născut, în “Are You Prepared to Be Born?”. Tema nu este întîmplătoare. Piesa are legătură și cu fascinația pe care muzicianul, dar mai ales medicul Eduard Bălașa o are pentru naștere. Asta pare să fi influențat, într-o anumită măsură, universul conceptual al albumului.
Deși născut din colaborări online începute încă din 2015, “Trinity” beneficiază de o producție de nivel internațional. Mixajul și masterizarea au fost realizate la Real World Studios (fondat de Peter Gabriel) de către inginera de sunet Katie May, laureată Grammy și cunoscută pentru colaborările cu artiști precum Roger Waters, Florence and the Machine sau Harry Styles.
Privit în întregul său parcurs, de la primele repetiții din Club A, în 1977, pînă la “Ploaie în Macondo” și, mai apoi, la “Trinity”, Basorelief spune, de fapt, povestea unei idei muzicale care a reușit să supraviețuiască oamenilor, schimbărilor de generație, trecerii timpului, evoluției tehnologiei și chiar dispariției formației propriu-zise.
Sînt șase luni de cînd Iulian „Mugurel” Vrabete, fondatorul grupului, ne-a părăsit fizic, însă nu a plecat nici o secundă din gîndurile celor care l-au apreciat. Rămîne un pilon important al muzicii românești și al unei epoci în care lucrurile se făceau cu mai multă răbdare, cu mai mult suflet și cu o rigoare care astăzi pare aproape uitată. Dovada? Ascultați Basorelief!
Alexandra Cuza
