Aripioară, nu copan, că-i scump!

Scandalul principal al săptămînii trecute (că din alea secundare sînt în fiecare săptămînă cîteva zeci, într-o țară în care sportul vorbit este mult mai bine reprezentat decît cel practicat) nu a fost nici cel legat de premierea lui David Popovici, nici de primenirea mimată a loturilor echipelor de cupe europene, ci, pentru a suta mia oară, de ciorăneala instaurată, perpetuată și mereu amplificată în bătătura lui Dinamo. Cu cît se împute mai abitir treaba, cu atît se întîmplă chestii care par de domeniul paranormalului, cum ar fi aceea că deși Dinamo nu mai are de fapt echipă, în realitate există… cel puțin două, dar mai degrabă… trei echipe care se numesc Dinamo! Una, aia „principală”, e panarama tocmai retrogradată, în loc să fi fost desființată cinstit, după lege. Fiindcă, vorba unui fost dinamovist invitat pe la Digi, „de cîte feluri e falimentul în România?”. Acum a început să răsufle ceea ce v-am spus eu în rubrica asta de nenumărate ori, de foarte mulți ani încoace: că fiecare din numitele „Dinamo” ființează după reguli proprii și, evident, că în afara legii, din moment ce toate titulaturile s-au modificat în timp, numai spre eludarea legii, și în primul rînd a celei fiscale. Una din aceste 3 „Dinamo” este „Fotbal Club Dinamo”, alta este ASSC („Asociația Sportivă Sport Club Dinamo”!), iar o alta e un fel de SRL altoit cu un ONG, care deși e non-profit, are totuși jucătorii angajați… dar nu ca fotbaliști!

Dacă ați înțeles, sunați-mă și explicați-mi și mie cum vine treaba… și de ce oamenii ăia care au făcut toate mînărelile astea sînt liberi! Golăneala trebuie stopată, tarabele de găinari trebuie închise. Se pare că acolo, la Dinamo-cel-mai-important-din-3, miroase, de fapt pute, a prăpăd, așa că antrenorul venit s-o salveze (un „cîine pînă la moarte”, desigur!) s-a cărat după 8 zile, tot așa vreo 8-10 fotbaliști, ba și bucătarul, maseurul și magazionerul. Astfel încît atunci cînd a ieșit scandal după ce Țălnar (băgător de seamă pe acolo) se zice că ar fi clefăit vreo 30 de aripioare de pui în cantonament, de au rămas ceilalți flămînzi în ziua aia, singura problemă care s-a pus a fost: cine mă-sa a prăjit haleala dacă nu mai era nici urmă de bucătar în zonă?