Biografia celui mai iubit jucător de snooker din toată istoria acestui sport (nu doar cea trecută, ci probabil pentru eternitate), Ronnie O’Sullivan, e presărată cu episoade năucitoare, unele dramatice, altele chiar tragice, care nu se poate să nu fi lăsat urme adînci în mintea și sufletul adolescentului Ronnie, care în 1992, la numai 17 ani, și-a văzut tatăl condamnat pe viață pentru omor (iar mama sa avea și ea să intre în închisoare pentru evaziune fiscală, cîțiva ani mai tîrziu).
Năucitor de spectaculos în joc, Ronnie, care deține aproape toate recordurile din snooker, inclusiv neverosimilul break maxim (147 de puncte) reușit în numai 5 minute și 20 de secunde (l-am văzut live la vremea lui), este totodată vizibil dominat de fel de fel de ticuri, de apucături și de ieșiri bizare față de toată lumea: adversari, arbitri, spectatori. Este legendară conferința sa de presă din China, cînd i-a spus ziaristului chinez cea mai mare porcărie imaginabilă, pentru care însă a fost numai amendat, nu și suspendat… pentru ca în anul următor scena să se repete la indigo, în același loc! Cunoscînd celebritatea încă din adolescență, Ronnie a fost pe rînd dependent de drog, de alcool, dar și de… alergare, o bună bucată de timp visînd să alerge la maraton pentru Anglia la Jocurile Olimpice! Cu șapte titluri mondiale, el speră la încă unul, pentru a rămîne singurul cu opt în palmares. Anul acesta, însă, a pierdut în primul tur la turneele la care a participat (jucînd doar cu mîna stîngă, deoarece, zicea el, cu dreapta nu-i ieșea jocul!), la altele retrăgîndu-se adesea fără explicații, precum la ultimul, de săptămîna trecută, Scottish Open. Eu încă sper să-l văd renăscînd, deși nu știu prea mulți alcoolici sau drogați reabilitați definitiv. Poate Ronnie să fie excepția, Doamne ajută!
