Se îndîrjește dezbaterea despre consumul de droguri devenit un veritabil flagel, în condițiile în care România pare perfect nepregătită să acționeze ori să reacționeze în vreun fel. Păcălelile alea de structuri antidrog au produs efecte doar pe hîrtiile plimbate între instituții, campaniile pe care s-au cheltuit fonduri considerabile însemnînd doar scurgeri de bani cu eficiență zero. Rezultatul este că azi, în toate școlile din România există consumatori, tot așa cum absolut logic trebuie să existe și furnizorii, dealer-ii despre care tot auzim… numai că nu-i vedem!
Drogul se leagă în mare măsură și de fenomenul muzical, asocierea dintre consumul de muzică de un anumit fel și droguri (de toate felurile!) fiind veche de peste o jumătate de secol. Consumul de droguri „ușoare” s-a asociat cu muzica pop-rock din anii `60 și cu fenomenul hippy, culminînd cu istoricul Festival de la Woodstock din august 1969, cînd toți cei de pe scenă și din public consumau „iarbă”, eventual LSD. Era, cumva, perioada romantică a consumului. Deceniile următoare au dus la o dezvoltare (mi-e greu să spun „evoluție”!) a producției și consumului, dispariția comunismului și libertatea de circulație ușurînd răspîndirea molimei. La noi, lupta e mai dificilă decît în alte părți, pe fondul lipsei de informare. În plus, familiile plecate la muncă în străinătate care trimit de acolo bani destui copiilor rămași acasă constituie un alt factor favorizant. În sfîrșit, evenimentele muzicale de tipul Untold sînt focare uriașe de răspîndire a flagelului, o contribuție determinantă avînd și muzica perfect cretină difuzată acolo, creată parcă anume pentru a fi asociată cu drogurile cele mai nenorocite.
Părinții refuză să accepte ideea că odrasla lor e dependentă pînă în momentul cînd se întîmplă cîte o nenorocire. Școala n-are nici ea cum să intervină direct, iar poliția e complet depășită. Cică ar avea în evidențe 160 de consumatori la nivel de țară. Cîte patru pe județ, adică! Așa-i că vi se pare și dv. că sîntem luați la mișto? (Foto: Bethel Woods)
