Ei, nu! Nu-mi puteți demonstra cu argumente cît de cît pertinente că v-ați plictisit de această veritabilă saga a echipei presupuse de fotbal Dinamo București, din moment ce în permanență apar elemente noi, neverosimile, majoritatea infinit mai spectaculoase decît fotbalul, sau ce-o fi ăla, pe care presupușii fotbaliști îl practică în virtutea mai degrabă a inerției decît a unor legi, regulamente, contracte, de care e limpede ca lumina zilei că nimeni din bătătura dinamovistă nu s-a preocupat vreodată!
Povestea care ne-a făcut tuturor mai ușoară trecerea de la toamna cea îmbelșugată la iarna grea a avut elemente de basm iberic, cu personaje în majoritate fictive, cu biografii inventate de minți deosebit de imaginative (niște grăsunei, evident vînduți trup și suflet produselor McDonald’s, despre care legenda urbană zicea că ar fi fost cîndva născuți talente pe la Real ori Barca!) și cu răsturnări de situație care țineau mai degrabă de iluzionism. Ceea ce nici nu miră prea tare, întrucît s-a lucrat mai ales pe bază de iluzii: iluzia că borfașii români care dețineau panarama de club chiar vînd, iluzia că într-adevăr au apărut și cumpărători (mai țineți minte?, azi cumpărau franțujii, mîine italienii, poimîine era înghesuială de arăboi și nemțălăi!), iluzia că ăia care cică l-au cumpărat au și dat bani pe el! Ei, și după ce jucătorii ăia (sau ce-or fi… că singurul care chiar părea jucător, Nistor, s-a haiducit pe la Craiova de multă vreme) au primit pe post de salariu ceva bani aduși de un antrenor, după ce au mai primit și (presupun, nu dau cu paru’!) înjurături în loc de bani de la alt antrenor, haiducit și ăsta (Guriță, zic!) prin Spania, parcă, după ce s-a mai făcut un experiment cu un fel de antrenor neomologat, la urmă a izvorît salvatorul, sărăcuțul de el! Îl cheamă Gigi Mulțescu și a demonstrat în timp că nu există umilință peste care să nu poată trece! Inclusiv peste aceea de a fi fost adus la club mai degrabă de galerie (devenită cumva și principal acționar, din moment ce organizează meciuri, chiar în străinătate, vinde bilete online, achită un fel de salarii și plătește taxe de licențiere!), adică de mila publică.
Spuneți, boieri dumneavoastră, nu ar fi păcat să nu vă ținem la curent cu Circul de Stat, că-i lîngă stadion!?
