Nu e nici o surpriză pentru noi că în Suceava se toacă miliarde pe proiecte perdante. Ne-am tras, cu tam-tam-ul mediatic de rigoare, o staţie de epurare, iar în oraş miroase mai naşpa decît într-o cocină abandonată. Asfaltăm şi iar asfaltăm cu pipeta, vară de vară, blocînd traficul şi enervînd şoferii, în timp ce străzile municipiului continuă să fie pline de gropi, cratere şi mii de borţi, spre bucuria şmecherilor şi şurubarilor din service-urile auto. Au trecut ani buni de cînd n-avem un cinematograf, cultura suceveană mănîncă la cantina săracilor, iar Curtea Domnească e de peste 20 de ani o groapă înecată în bălării. Nici la capitolul sport nu stăm prea bine. Domnul Pancu ţine voleiul sucevean într-o eternă mediocritate. Cu rugby-ul e la fel, iar la fotbal sîntem cam de rîs. Rapidul, cu chiu, cu vai şi cu ajutorul echipelor care s-au retras ori au fost retrase a rămas în Liga a II-a. Unii jucători de la Rapid CFR Suceava sînt nişte împiedicaţi înfumuraţi, iar pentru ei mingea e pătrată, adică are o altă geometrie decît cea acceptată de regulamentul FRF. Cînd îi vezi cum se mişcă, zici că au învăţat să alerge într-un lighean cu maioneză. Pe Areni, numai echipele de old-boys nu i-au bătut pe frînarii de la Rapid, care au inventat fotbalul stînd pe loc. Eterna scuză este aceea că „marii talentaţi” nu joacă fiindcă nu şi-au primit salariile. E drept şi asta, fiindcă nu poţi să alergi după minge cu burta goală. Aşa cum spuneam, Rapidul a rămas în Liga a II-a cu mult noroc, dar şi datorită „bătrînului” Semeghin. Dorin e acelaşi profesionist care a jucat cu succes mulţi în Liga I, un fotbalist care dă totul în teren şi care, atunci cînd atinge mingea, aceasta nu sare ca din colţul mesei. Dorin ştie că dacă vrei performanţă, deci şi respect public, trebuie să tragi de tine şi la poartă din toate poziţiile, nu să putrezeşti în iarbă. Chiar dacă unii, nişte „nănaşi” răutăcioşi, îl botezaseră pe vremuri pe Dorin „Semeghin, spaima sticlelor de vin”, omul a dovedit că poate juca fotbal şi-n somn şi că poate fi mai bun decît toţi ceilalţi, chiar dacă-i aterizat în teren după o nuntă sau un botez. Fănuş Neagu, regretatul înger al mingicărelii mioritice, zicea o vorbă mare despre Dobrin, cel poreclit „doi ochi albaştri” (după numele unei ţuici din Piteşti): „Prinţul din Trivale, zicea Fănuş despre Dobrin, şi beat mort joacă mai bine decît toţi împiedicaţii treji din divizia naţională”. Aşa că, Dorin Semeghin merită toată stima comunităţii, iar respectul pe care-l are el faţă de fotbal trebuie să fie o lecţie pentru cei care se cred mari vedete pentru că au reuşit să nu retrogradeze în eşalonul al treilea, deşi un an întreg au transformat Suceava în „ciuca bătăilor” la fotbal.
