Oportunişti au fost, oportunişti sînt încă şi or fi cît neamul românesc. Bineînţeles că ăştia n-au nimic eroic în insignifianta lor existenţă. Politichia românească e plină de asemenea efemeride cărora le este străină minima demnitate, minimul respect de sine şi mai ales un minim bagaj de valori morale. Oportuniştii politici sînt acele minuscule licheluţe care au abilitatea de a profita de naivitatea concetăţenilor, sînt acele mici licheluţe care-s, însă, mari artizani ai minciunii, colportori de joasă speţă ai intereselor comunitare şi care nu au nici un fel de remuşcări în a-şi asigura propria căpătuială în detrimentul celor care i-au votat. Ne întrebăm şi noi, ca poetul, „ce-i mîna pe ei în luptă”? Păi, ce să-i mîne decît dorinţa de a strînge averi şi de a se bucura de onoruri? Cezar Cioată, un inginer oarecare, a poftit la deputăţia pipidedistă, pe care a şi obţinut-o. N-a stat mult în corabia lui Dan Diaconescu în direct, tulind-o la PC. Mai nou, oportunistul a prins şefia PC Suceava, care rămăsese liberă după fuga din partid a senatorului Mihai Neagu. Domnul acesta, fost judecător şi avocat, a ginit oportunitatea de a intra în politica mare şi s-a băgat în PC-ul lui Dan Voiculescu, iar acest partid l-a făcut ditamai senatorul. Ce a făcut domnul Neagu pentru alegătorii din judeţul Suceava sau măcar pentru cei din Colegiul Rădăuţi? A făcut fix chichi, niente, nicivo sau, pe româneşte, o laie. Considerînd că PC-ul e prea mic pentru cît de mare om politic este el, Mihai Neagu a tulit-o din partidul lui Dan Voiculescu spre statutul de senator independent. Ca să-şi justifice oportunismul, anonimul Neagu a dat-o pe boceală. Că, dragă Doamne, conducerea centrală a PC nu stimulează dezvoltarea filialelor locale şi de aia partidul lui Dan Voiculescu va rămîne veşnic la 2-3% din opţiunile electoratului. Mihai Neagu o fi auzit prin Parlament că PC-ul are o problemă să intre într-o alianţă care să-i asigure viitorul după destrămarea USL şi şi-a zis să-şi asigure singur viitorul, intrînd, din timp, într-un partid mare, cum ar fi PSD-ul, de pildă. Doar nu crede cineva că domnul Neagu a ieşit din PC pentru că nu poate să facă el nu ştiu ce mare brînză şi că acesta va mai juca multă vreme rolul independentului. Pînă va renunţa la „independenţa” sa politică, îl primim pe Mihai Neagu în partidul Jupânilor de Pardon. De mare pardon politic.
