Ce ne mai anunţă pe noi spurcăciunea asta de statistică? Păi, ne anunţă că 32 de cadre medicale sucevene şi-au depus cereri pentru a putea lucra în străinătate. Nimic nu-i mai motivează să rămînă în România pe salarii de batjocură şi să fie material de miştocăreală a autorităţilor. Evident că orice sistem, orice autoritate foloseşte uneltele ei de impunere. De cele mai multe ori aceste unelte sînt ticăloase. De ce nu pleacă preoţii la muncă în străinătate? Păi, nu pleacă tocmai din cauza acestui termen, muncă, noţiune cu care sfinţiile lor nu prea au de-a face. Nu-ţi creşte burdihanul mare dînd la lopată, punînd faianţă sau culegînd căpşuni. Rar vezi grăsani care să fie mineri sau muncitori în construcţii. În schimb, de la traiul bun şi de la lene e normal ca sutanele să devină supraponderale. Mai pică un colăcel de la o înmormîntare, nişte ouţe de la o sfinţire de coteţ sau un căşuţ de la binecuvîntarea unui Mercedes second-hand pe care şi l-a tras nu ştiu care cioban de la munte. Astea-s şpăgi pe care nimeni nu le vede deoarece au dedicaţii către slujitorii Domnului şi doar se ştie că „dar din dar se face Rai”. Cînd, însă, vine o mătuşă surdă cu trei ouă şi o brînzică de oaie la domn doctor ca s-o desfunde de ceară la timpane, gata sar procurorii şi priponesc medicul pentru luare de mită, iar pe babă pentru dare de foloase necuvenite. Aşa cum am mai spus, în România fiecare habarnist de la „centru” îşi închipuie că face reformă în sistemul pe care-l păstoreşte. El are, însă, nevoie şi de trepăduşi în teritoriu. Să vă spunem un secret arhicunoscut. Orice idee bună prinde greu, baza sistemului o asimilează anevoios. Uitaţi-vă numai cît timp i-a luat lui Raed Arafat ca să implementeze SMURD-ul în România şi să-l facă fiabil. Cîţi Raed Arfat avem în ţară? Din păcate, doar unul. Cînd e vorba, însă, de stricat ceva, de trînteală şi de bătaie de joc, de făcut mişmaşuri politice aducătoare de profit, hopa, apar şi grămadă de genii. După ce a bocit pe la Bucureşti, după ce s-a milogit şi a pus acatiste ca să nu se desfiinţeze spitalul de la Gura Humorului, acum patronatul aşezămîntului îşi dă în petic. Directorul Doru Mălăncrăveanu s-a trezit într-o dimineaţă cu faţa a cearşaf şi fiind şi mahmur de sine i s-a pus pata pe subalterni. Aşa că, nici una, nici două, a crîmpoţit 9,5 % din lefurile angajaţilor. A aplicat acest „tratament” doar sulimii proletare, adică amărîţilor. Cînd a fost vorba de el şi de alaiul său feudal a uitat să folosească bisturiul financiar. Chiar dacă pe medicul Mălăncrăveanu îl cheamă Doru, el tot un Dorel rămîne. Numai că acest Dorel nu loveşte cu „ascuţitul” în conductele de apă din Humor, în alea de gaz sau în stîlpii de electricitate. Dorel a lovit direct în portofelele medicilor, asistentelor şi a personalului medical auxiliar. Deşi sindicatul „Sanitas” s-a revoltat, iar oamenii şi-au recîştigat drepturile prin instanţe, ei îşi vor vedea banii în două tranşe, adică pe la Sfîntul Aşteaptă. În plus, Dorel acesta cu fiţe de manager spitalicesc mai are şi năravul de a trînti gogoaşe. El declară că „se descurcă cu bugetul alocat”, cînd, în realitate, suma necesară pentru funcţionarea spitalului ar fi mult mai mare. În momentul de faţă spitalul riscă falimentul. În loc să se zbată să salveze unitatea, el o dă cotită cum că s-au făcut prea multe internări, dincolo de nivelul prevăzut în contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate. Adică, Dorel le atrage atenţia humorenilor să se îmbolnăvească în limitele contractului semnat de el cu CAS. Nu mai mult. Dorele, dumneata eşti angajat al CAS sau eşti şef de spital? În plus, domnul Dorel are şi o ipocrizie de şef care se dă amicul pacienţilor. El se plînge că, faţă de posturile aprobate, „noi avem cu 30 % mai puţini angajaţi, adică 61 de angajaţi în minus”. Bre, Dorele, dumneata nu poţi plăti angajaţii pe care-i ai şi te plîngi că duci lipsă de personal? Pentru că şi-a bătut joc de subalterni, îl trecem pe Doru Mălăncrăveanu în salonul de terapie intensivă al Jupânului de Pardon.
